ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Printr-o cerere înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție sub nr. 9968/1/2008 petentul G.M. a formulat

plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale din 11 septembrie 2008 dispusă în Dosarul nr. 1020/P/2008

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe care a

criticat-o ca nelegală și netemeinică, solicitând, în principal desființarea

acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor sub

aspectul infracțiunilor reclamate și trimiterea în judecată a persoanelor

vinovate, iar în subsidiar a solicitat ca în cazul în care se va aprecia că

există suficiente probe la dosar, cauza să fie trimisă primei instanțe pentru

soluționare pe fond.

În motivarea

plângerii sale, petentul a reiterat, pe larg, nemulțumirile sale cu privire la

modul de soluționare a Dosarelor penale nr. 71/P/2005 al D.N.A. - Serviciul

Teritorial Oradea și Dosarul nr. 543/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor, reluând situația de fapt care a stat la baza sesizărilor sale

și a susținut că soluțiile adoptate în dosarele respective sunt abuzive și

nelegale, iar modul defectuos în care au fost instrumentate cauzele i-au creat

un serios prejudiciu.

Examinând actele și

lucrările dosarului, potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.,

respectiv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată Înalta Curte

constată că la data de 1 iulie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție plângerea petiționarului G.M.

împotriva magistraților V.M., procuror general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, B.Ș., prim procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor și I.M., procuror șef al Serviciului Teritorial Oradea din

cadrul D.N.A., prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de aceștia

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 C.

pen., fapte comise - în opinia petentului - cu ocazia soluționării lucrării nr.

49/VIII/1/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, respectiv a Dosarelor

nr. 543/P/2005 și nr. 71/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și

D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în fapt, în Dosarul nr. 543/P/2005

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 543/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin rezoluția din 21 decembrie 2005,

primul procuror B.Ș. a confirmat, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit.

a) și b) C. proc. pen., propunerea organelor de poliție de neîncepere a

urmăririi penale față de numitul M.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prev. de art. 31 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții și art.

215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

Ulterior, plângerea

petentului împotriva soluției susmenționate a fost respinsă ca neîntemeiată, în

baza art. 278 C. proc. pen., de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, V.M., prin rezoluția nr. 49/VIII/1/2006 din 14

martie 2006.

În dosarul nr. 6343/111/2006

al Tribunalului Bihor, secția penală, prin sentința penală nr. 8 din 2 aprilie 2007,

în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă

ca nefondată plângerea SC M.E. SRL formulată împotriva soluțiilor

susmenționate.

În sfârșit, în Dosarul

nr. 6343/111/P/2006 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, prin decizia penală nr. 477/R/2007 din 11 octombrie 2007, în baza art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat recursul declarat de SC

M.E. SRL împotriva sentinței penale susmenționate.

A mai rezultat că în Dosarul

nr. 71/P/2005 al Direcției Naționale Anticorupție, Serviciul Teritorial Oradea,

prin rechizitoriul din 18 iulie 2006, procurorul șef serviciu I.M. a dispus,

între altele în temeiul art. 10 lit. e) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de numitul M.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.

255 C. pen.

Nemulțumit de

soluțiile adoptate în cele două dosare penale, petentul a formulat plângere

penală împotriva magistraților intimați în cauza de față, înregistrată la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 1020/P/2008,

dosar în care, prin rezoluția din 11 septembrie 2008 s-a dispus, în baza art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi

penale față de cei trei magistrați procurori, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen., constatându-se că

faptele imputate nu există.

S-a argumentat în

sensul că intimații în calitatea lor de procurori acționează conform art. 132 alin.

(1) din Constituția României republicată, art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

și art. 3 alin. (1) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor,

conform cărora „procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului

legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea

Ministerului Justiției, în condițiile legii”, precum și conform art. 63 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004 care stipulează expres că „în soluțiile dispuse

procurorul este independent”.

S-a mai motivat în

sensul că soluțiile pronunțate de organele de jurisdicție sunt verificate sub

aspectul legalității și temeiniciei prin intermediul căilor legale de atac puse

la dispoziția celor nemulțumiți de către legiuitor și pot fi desființate sau

modificate, fiind însă inadmisibil ca pe calea unor plângeri penale îndreptate

împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile respective să se instituie în

realitate noi căi de atac, neprevăzute de lege.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 1020/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat plângere petentul,

conform art. 278 alin. (3) C. proc. pen., iar prin rezoluția nr. 10323/5985/II/2/2008

din 29 octombrie 2008 procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins-o ca neîntemeiată, menținându-se implicit soluția dispusă de

procuror.

Petiționarul,

nemulțumit de rezoluția adoptată s-a adresat cu plângere la instanță, conform art.

278

1

C. proc. pen. solicitând desființarea acesteia.

Plângerea formulată de

petiționar nu este întemeiată.

În condițiile în care

soluțiile adoptate de procuror sunt supuse cenzurii în căile de atac prevăzute

de lege (care de altfel în speță au fost valorificate de către petent), iar în

cauză, din actele premergătoare efectuate nu a rezultat existența unor indicii

în sensul săvârșirii de către intimații magistrați a faptelor reclamate,

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de aceștia este legală

și temeinică.

Împrejurarea că

petiționarului nu i-a fost acordată satisfacție, în sensul că soluțiile dispuse

de intimați, în calitate de procurori, l-au nemulțumit pe acesta, nu poate duce

la concluzia că magistrații respectivi s-ar face vinovați de săvârșirea

infracțiunilor reclamate și nici nu este admisibil ca pe calea ocolită a

formulării unei plângeri penale împotriva procurorilor, petentul să repună în

discuție soluțiile adoptate de aceștia în afara căilor legale de atac deja

epuizate.

Pe de altă parte este

de arătat că emiterea unor soluții de către procuror, cu respectarea normelor

procedurale incidente, nu poate atrage răspunderea penală a acestora, câtă

vreme dispozițiile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 stipulează că „în

soluțiile dispuse procurorul este independent”.

Pentru considerentele

arătate Înalta Curte constată, că soluția de neurmărire penală dispusă în cauză

față de intimați este corectă, astfel că plângerea formulată de petiționar

apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare potrivit art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., menținând rezoluția atacată.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul G.M. împotriva rezoluției din 11 septembrie 2008 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 1020/P/2008.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2009.