ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5533/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată

Curții de Apel Oradea petiționarul a solicitat desființarea

rezoluției procurorului nr. 5/ P din 29 martie 2006 menținută

prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea nr. 181/VIII/1 din 3 mai 2006 socotind-o nelegală și

netemeinică.

Petiționarul a

solicitat trimiterea în judecată a procurorului A.A. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bihor pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât aceasta a dispus neînceperea

urmăririi penale a făptuitorilor C.V. și P.M. pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 260 C. pen.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Oradea prin rezoluția din 29 martie 2006 a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul A.A., constatând că

fapta nu există, reținându-se că acesta și-a îndeplinit

sarcinile de serviciu, soluție confirmată de procurorul general al

Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța

această soluție s-au constatat următoarele:

Prin ordonanța nr. 85/VIII/1/2005

a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș din 19 aprilie 2005,

s-a respins plângerea formulată de petiționar întrucât din analiza

lucrărilor aflate la dosar s-a constatat că soluția de

neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva

rezoluției, iar prin sentința penală nr. 217 din 16 mai 2005 a Judecătoriei Beiuș, s-a admis plângerea, s-a desființat rezoluția nr. 21/P/2005

confirmată de prim-procuror prin ordonanța nr. 85/VIII/1/2005 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș și a dispus

trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale

față de făptuitorii C.V. și P.M. pentru infracțiunea

de calomnie prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen.

S-a reținut de

Judecătoria Beiuș că declarațiile făptuitorilor

audiați în procesul civil au fost avute în vedere la pronunțarea

soluției în acea cauză, astfel că, procurorul trebuia să

efectueze acte de urmărire penală pentru a stabili veridicitatea

celor opinate de petiționar, respectiv să procedeze la audierea

numitului P.L., la confruntarea martorei B.E. cu P.M. și eventual a

martorului P.L. cu C.V.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Beiuș a declarat recurs solicitând casarea sentinței

atacate și menținerea ca legală și temeinică a

rezoluției procurorului.

Prin decizia penală nr.

681/ R din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Bihor a admis recursul parchetului

și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins

plângerea petiționarului, ca nefondată, constatându-se că

infracțiunii de calomnie îi lipsește latura obiectivă.

Curtea de Apel Oradea fiind

sesizată cu plângerea împotriva rezoluției procurorului, constatând

că nu sunt motive de desființarea acesteia prin sentința penală

nr. 44/ P din 30 noiembrie 2006, a respins plângerea petiționarului.

Împotriva acestei

hotărâri petiționarul a declarat recurs prin care a solicitat casarea

hotărârilor și trimiterea dosarului la procuror pentru continuarea

cercetărilor și trimiterea în judecată a intimatei pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Curtea, analizând recursul

petiționarului constată că instanța de fond a verificat

susținerile acestuia în raport de considerentele pe care organele de

urmărire penală le-au avut în vedere la adoptarea soluției de

neîncepere a urmăririi penale.

Astfel, cum pe larg s-a

motivat de instanța de fond, corect procurorul a constatat că nu

există infracțiunea reclamată, intimata îndeplinindu-și

riguros atribuțiile de serviciu.

De altfel, soluția de

neîncepere a urmăririi penale a fost menținută și prin

hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar.

Ca atare, Curtea, constatând

legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și

prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 44/ P

din 30 mai 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2006.