ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

A. Prin

sentința penală nr. 70/P din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, s-au

respins,

ca nefondate, plângerile formulate de petenții B.F.

și B.M. împotriva

rezoluției dată la data de 3 aprilie 2008 în dosarul nr. 221/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția dată la

data de 12 mai 2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea în dosar nr. 243/ll.2/2008, menținând rezoluțiile atacate.

Pentru

a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin

plângerea înregistrată la instanță la data de 4 iunie 2008, petenții B.F.

și B.M. au solicitat desființarea rezoluției din 12 mai 2008 dată în

dosarul nr. 243/ll.2/2008 de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins

ca

neîntemeiată plângerea formulată de aceștia împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale dată în data de

3 aprilie 2008 în dosarul

nr. 321/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, precum și tragerea la răspundere penală și materială a

făptuitorului V.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie.

În motivarea plângerii formulate, petenții au

arătat că, în referatul cu propunere de declinare a competenței întocmit de

făptuitor, acesta a indus în eroare pe procurorul DNA care a

pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de P.S.M.

, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu și înșelăciune, întrucât a menționat cu știință și fără existența unei

expertize grafologice împrejurarea că petenta B.M. ar fi completat în fals 3

file CEC. Au mai arătat că, la capitolul „în drept", făptuitorul a afirmat

că în sarcina numitului P.S. nu se pot

reține

acestea infracțiuni, întrucât paguba ce se reclamă se datorează

completării

în fals și fără acordul trăgătorilor a filelor cec și folosirea lor cu intenție

de către cele două societăți comerciale pentru a

contracta credite. Petenții consideră că aceste afirmații acuzatoare au

calomniat-o pe B.M., făptuitorul săvârșind totodată infracțiunea

de

fals.

Prin rezoluția din 3 aprilie 2008 dată în

dosarul 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale față de

făptuitorul V.N. pentru comiterea

infracțiunilor prev. și ped. de art. 289,

art. 291, art. 246 și art. 248 C. pen., reținându-se că elementele constitutive

ale celor patru infracțiuni nu se regăsesc în fapta imputată făptuitorului care

a întocmit un referat

în vederea stabilirii

competenței materiale într-o cauză în care legal a

fost investit cu

cercetarea penală, concluzie însușită atât de magistratul care a supravegheat

urmărirea penală cât și de organul care a emis soluția pe fondul cauzei.

Pentru a dispune în acest sens, s-a

reținut că referatul întocmit în cauză de către făptuitorul V.N. cu propunere

de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea PNA -

Serviciul Teritorial Oradea, s-a întemeiat pe

reținerea în sarcina

inculpatului P.S.M. a

infracțiunii de acordare de credite cu

încălcarea normelor de creditare,

infracțiune asimilată celei de corupție, conform art. 10 din Legea nr. 78/2000

pentru care urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire penală ale

DNA;

referatul întocmit respectă întrutotul

exigențele art. 259 C. proc. pen.

, iar ca forță juridică el are efecte

juridice cu caracter prezumtiv și nu definitiv, relativitatea sa începând doar

odată cu soluția pronunțată de magistratul procuror care supraveghează cauza.

Prin rezoluția procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea dată în 12 mai 2008 în dosarul

243/II.2/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți

împotriva rezoluției mai sus arătate, reținându-se că actele de urmărire penală

au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale iar elementele constitutive

ale celor patru infracțiuni pentru care petenții au formulat plângere penală

împotriva făptuitorului nu se regăsesc în fapta imputată făptuitorului.

Instanța de fond, sesizată cu plângerea

formulată în baza

dispozițiilor art. 278/1 C.

proc. pen., a reținut că făptuitorului V.N. i-a fost repartizat dosarul

104/P/2003 al Parchetului

de pe lângă Tribunalul Satu Mare privindu-l pe

inculpatul P.S.M. - director al BCR Satu Mare, dosar în care acesta a întocmit

un referat cu propunere de declinare a competenței în favoarea DNA - Serviciul

Teritorial Oradea, întrucât în sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea

de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, infracțiuni

asimilate celor de corupție conform art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru care

urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire penală ale DNA.

Împrejurarea că în acest referat

făptuitorul ar fi reținut în mod eronat în sarcina petentei B.M. că a completat

în fals 3 file CEC procurate de P.S.M., nu întrunește elementele constitutive

ale niciunei infracțiuni, o acuzare adusă unei persoane cercetate de către

persoana care efectuează cercetarea neputând fi considerată calomniatoare.

Totodată, s-a mai reținut că referatul întocmit - cu propunere de declinare a

competenței - întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 259 C.

proc. pen. și nu se poate susține că cele consemnate în cuprinsul acestuia de

către făptuitor au fost de natură a induce în eroare pe procurorul care

ulterior a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de P.S.M.,

întrucât procurorul care a instrumentat cauza este independent iar soluția

dispusă se bazează exclusiv pe probele administrate în cauză.

B. Împotriva

acestei sentințe, au declarat recurs petenții B.F.

și B.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea

adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc.

pen. și arătând

că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția iar, pe de altă parte, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la

administrarea de noi probe, nefiind interesată de aflarea adevărului.

Examinând

recursurile declarate de petenți sub toate aspectele,

conform

art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt

nefondate.

Instanța de fond a constatat că situația de

fapt reținută de

procuror corespunde actelor

premergătoare administrate în prezenta

cauză și că acesta a apreciat în

mod corect că activitățile desfășurate de intimat nu întrunesc elemente

constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. într-adevăr,

din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în

legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimatul V.N.,

inspector de poliție la Serviciul de

cercetări

penale al I.P.J. Satu Mare, în scopul prejudicierii intereselor

procesuale

ale petentei B.M., intimatul întocmind doar un referat cu propunere de

declinare a competenței de efectuare a urmăririi penale către PNA - Serviciul

Teritorial Oradea, competent material în raport de încadrarea juridică dată

faptei - art. 10 din Legea nr. 78/2000. În această situație, mențiunile

inserate de intimat în referat cu privire la starea de fapt nu au avut

relevanță în soluționarea ulterioară a acțiunii penale, deoarece singura

consecință juridică produsă de acest referat,

după ce a fost confirmat

de procurorul ce supraveghea urmărirea penală,

a fost investirea

organului de urmărire

penală competent care a dat o soluție în raport

de propriul probatoriu administrat

în cauză, aspect ce reiese din lecturarea ordonanței nr. 10/P/2003 din 15 iunie

2004 a PNA - Serviciul Teritorial Oradea.

Pe de altă parte, în raport de data săvârșirii

faptelor reclamate -

4 martie 2003 - Înalta

Curte mai constată că, dacă ipotetic s-ar pune

problema admiterii

recursurilor și, pe cale de consecință, a plângerii petenților, trimiterea la

parchet în vederea începerii urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile

art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu mai este posibilă atâta vreme

cât a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5

ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția fiind una

dintre cauzele care lasă acțiunea penală fără obiect.

În ceea ce privește celelalte critici -

referitoare la faptul că

hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau că

instanța de fond

nu s-a pronunțat cu privire la administrarea de noi probe, nefiind interesată

de aflarea adevărului - și acestea sunt neîntemeiate, pe de o parte, instanța

de fond analizând soluția

dispusă de

procuror prin prisma criticilor formulate iar, pe de altă parte, acestea nu era

obligată să administreze noi probe - atașarea

dosarului

nr. 10/P/2003 al PNA - Serviciul Teritorial Oradea, întrucât

potrivit art.

278/1 alin. (7) C. proc. pen., „judecătorul, soluționând plângerea, verifică

rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei (s.n. dosarul nr. 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Oradea) și a oricăror înscrisuri noi prezentate".

Ca atare, pentru toate aceste considerente,

constatând că atât

rezoluția procurorului

cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și

dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va

obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petenții B.F.

și B.M.,

împotriva sentinței penale nr. 70/P din

24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă recurenții petenți la plata sumei de

câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.