ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele A. Prin sentința penală nr. 70/P din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții B.F. și B.M. împotriva rezoluției dată la data de 3 aprilie 2008 în dosarul nr. 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția dată la data de 12 mai 2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 243/ll.2/2008, menținând rezoluțiile atacate. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată la instanță la data de 4 iunie 2008, petenții B.F.

și B.M. au solicitat desființarea rezoluției din 12 mai 2008 dată în dosarul nr. 243/ll.2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de aceștia împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în data de 3 aprilie 2008 în dosarul nr. 321/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum și tragerea la răspundere penală și materială a făptuitorului V.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie. În motivarea plângerii formulate, petenții au arătat că, în referatul cu propunere de declinare a competenței întocmit de făptuitor, acesta a indus în eroare pe procurorul DNA care a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de P.S.M.

, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și înșelăciune, întrucât a menționat cu știință și fără existența unei expertize grafologice împrejurarea că petenta B.M. ar fi completat în fals 3 file CEC. Au mai arătat că, la capitolul „în drept", făptuitorul a afirmat că în sarcina numitului P.S. nu se pot reține acestea infracțiuni, întrucât paguba ce se reclamă se datorează completării în fals și fără acordul trăgătorilor a filelor cec și folosirea lor cu intenție de către cele două societăți comerciale pentru a contracta credite. Petenții consideră că aceste afirmații acuzatoare au calomniat-o pe B.M., făptuitorul săvârșind totodată infracțiunea de fals. Prin rezoluția din 3 aprilie 2008 dată în dosarul 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul V.N.

pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 289, art. 291, art. 246 și art. 248 C. pen., reținându-se că elementele constitutive ale celor patru infracțiuni nu se regăsesc în fapta imputată făptuitorului care a întocmit un referat în vederea stabilirii competenței materiale într-o cauză în care legal a fost investit cu cercetarea penală, concluzie însușită atât de magistratul care a supravegheat urmărirea penală cât și de organul care a emis soluția pe fondul cauzei. Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că referatul întocmit în cauză de către făptuitorul V.N. cu propunere de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea PNA - Serviciul Teritorial Oradea, s-a întemeiat pe reținerea în sarcina inculpatului P.S.M.

a infracțiunii de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, infracțiune asimilată celei de corupție, conform art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru care urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire penală ale DNA; referatul întocmit respectă întrutotul exigențele art. 259 C. proc. pen. , iar ca forță juridică el are efecte juridice cu caracter prezumtiv și nu definitiv, relativitatea sa începând doar odată cu soluția pronunțată de magistratul procuror care supraveghează cauza.

Prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea dată în 12 mai 2008 în dosarul 243/II.2/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției mai sus arătate, reținându-se că actele de urmărire penală au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale iar elementele constitutive ale celor patru infracțiuni pentru care petenții au formulat plângere penală împotriva făptuitorului nu se regăsesc în fapta imputată făptuitorului. Instanța de fond, sesizată cu plângerea formulată în baza dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., a reținut că făptuitorului V.N. i-a fost repartizat dosarul 104/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare privindu-l pe inculpatul P.S.M.

- director al BCR Satu Mare, dosar în care acesta a întocmit un referat cu propunere de declinare a competenței în favoarea DNA - Serviciul Teritorial Oradea, întrucât în sarcina inculpatului s-a reținut și infracțiunea de acordare de credite cu încălcarea normelor de creditare, infracțiuni asimilate celor de corupție conform art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru care urmărirea penală se efectuează de organele de urmărire penală ale DNA. Împrejurarea că în acest referat făptuitorul ar fi reținut în mod eronat în sarcina petentei B.M. că a completat în fals 3 file CEC procurate de P.S.M., nu întrunește elementele constitutive ale niciunei infracțiuni, o acuzare adusă unei persoane cercetate de către persoana care efectuează cercetarea neputând fi considerată calomniatoare.

Totodată, s-a mai reținut că referatul întocmit - cu propunere de declinare a competenței - întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 259 C. proc. pen. și nu se poate susține că cele consemnate în cuprinsul acestuia de către făptuitor au fost de natură a induce în eroare pe procurorul care ulterior a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de P.S.M., întrucât procurorul care a instrumentat cauza este independent iar soluția dispusă se bazează exclusiv pe probele administrate în cauză. B. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs petenții B.F. și B.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc.

pen. și arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția iar, pe de altă parte, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la administrarea de noi probe, nefiind interesată de aflarea adevărului. Examinând recursurile declarate de petenți sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimat nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimatul V.N., inspector de poliție la Serviciul de cercetări penale al I.P.J.

Satu Mare, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentei B.M., intimatul întocmind doar un referat cu propunere de declinare a competenței de efectuare a urmăririi penale către PNA - Serviciul Teritorial Oradea, competent material în raport de încadrarea juridică dată faptei - art. 10 din Legea nr. 78/2000. În această situație, mențiunile inserate de intimat în referat cu privire la starea de fapt nu au avut relevanță în soluționarea ulterioară a acțiunii penale, deoarece singura consecință juridică produsă de acest referat, după ce a fost confirmat de procurorul ce supraveghea urmărirea penală, a fost investirea organului de urmărire penală competent care a dat o soluție în raport de propriul probatoriu administrat în cauză, aspect ce reiese din lecturarea ordonanței nr. 10/P/2003 din 15 iunie 2004 a PNA - Serviciul Teritorial Oradea.

Pe de altă parte, în raport de data săvârșirii faptelor reclamate - 4 martie 2003 - Înalta Curte mai constată că, dacă ipotetic s-ar pune problema admiterii recursurilor și, pe cale de consecință, a plângerii petenților, trimiterea la parchet în vederea începerii urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., nu mai este posibilă atâta vreme cât a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind împlinit termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., prescripția fiind una dintre cauzele care lasă acțiunea penală fără obiect.

În ceea ce privește celelalte critici - referitoare la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la administrarea de noi probe, nefiind interesată de aflarea adevărului - și acestea sunt neîntemeiate, pe de o parte, instanța de fond analizând soluția dispusă de procuror prin prisma criticilor formulate iar, pe de altă parte, acestea nu era obligată să administreze noi probe - atașarea dosarului nr. 10/P/2003 al PNA - Serviciul Teritorial Oradea, întrucât potrivit art. 278/1 alin. (7) C. proc. pen., „judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei (s.n.

dosarul nr. 221/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea) și a oricăror înscrisuri noi prezentate". Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții B.F. și B.M., împotriva sentinței penale nr. 70/P din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.