ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele

A. Prin

sentința penală nr. 18/P din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petenții A.I. și

A.M. împotriva rezoluției

nr. 363/P/2007 din 15 noiembrie 2007

dată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea, pe care a menținut-o, fiind obligați petenții la câte 50 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de

fond a reținut că, prin plângerea înregistrată la această instanță, petenții A.I.

și A.M. au înțeles să atace rezoluția

procurorului emisă

în data de 15 noiembrie 2007 în dosarul Parchetului

de pe lângă Curtea de

Apel Oradea nr.

363/P/2007 în care, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art.

10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru săvârșirea

infracțiunilor reclamate, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

fals în înscrisuri, prevăzute de art. 246 și art.

288 C. pen., întrucât fapta nu există. Totodată, plângerea adresată

procurorului

ierarhic superior, întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen. a fost

respinsă prin rezoluția nr. 29/ll.2/2008 din 14 ianuarie 2008 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În concret, petentii au arătat că sunt

nemulțumiți de maniera în care a fost soluționată de organul de urmărire penală

plângerea formulată de ei cu privire la modalitatea de intabulare a numiților B.I.

și G. în C.F. nr. 997 Urziceni, precizând că numiții B.I. și G. au falsificat o

serie de acte pentru a se

intabula ilegal

imobilul din cartea funciară mai sus arătat, pe care apoi

l-au vândut petenților în anul 1987, iar organele

competente au tolerat

această situație.

Raportat la starea de fapt învederată

de către

petenți ca întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material în

înscrisuri oficiale, instanța de fond a constatat

că nu există nici un

element care să ofere indiciile săvârșirii

infracțiunilor

reclamate, reținând, în concret, că la data de 2 octombrie

2007, petenții

A.I. și A.M. au depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare o

reclamație prin care au solicitat efectuarea de cercetări penale față de

primarul com. Urziceni și al prefectului județului Satu Mare, pentru abuz în

serviciu și fals în înscrisuri, solicitând totodată să se efectueze cercetări

împotriva magistraților de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei și de la

Judecătoria Carei.

A mai reținut că din procesul-verbal

încheiat la 15 noiembrie 2007 rezultă că petentii au depus plângere penală față

de autori necunoscuți din cadrul Primăriei Urziceni, exprimându-și totodată nemulțumirea

că plângerea lor nu a fost soluționată cu celeritate de organele de cercetare

penală de la Postul de Poliție Urziceni.

Procurorul a constatat că susținerile

petenților sunt lipsite de temei, din actele aflate la dosar rezultând că, prin

rezoluția nr. 679/P/2007 din 27 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria

Cărei s-a soluționat plângerea

formulată de aceștia, iar prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze au

reclamat tergiversarea soluționării

cererii formulate la data de 2

octombrie 2007.

În concluzie, s-a reținut că această

plângere este inadmisibilă

prin prisma

dispozițiilor art. 278/1 C. proc. pen., însă întrucât

prezenta cauză are

ca obiect plângerea formulată de cei 2 petenți împotriva rezoluției mai sus

arătate, instanța de fond a respins-o ca nefondată și nu ca inadmisibilă,

considerând că nu poate crea o

s

ituație mai grea

petenților în propria cale de atac, conform principiului

non reformatio in

peius

.

B. Împotriva acestei sentințe, au

declarat recurs petenții A.I. și A.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată

instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen.

Examinând

recursurile declarate de petenți sub toate aspectele,

conform

art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este

nefondat.

Instanța de fond a constatat că

situația de fapt reținută de

procuror

corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta

cauză și că acesta

a apreciat în mod corect că faptele reclamate nu există, în realitate obiectul

plângerii constituindu-l lipsa de celeritate în soluționarea unei plângeri

penale depuse anterior la Postul de Poliție Urziceni din județul Satu Mare.

Ca atare, pentru aceste considerente,

constatând că atât

rezoluția procurorului

cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și

dispozițiile art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursurile ca nefondate iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va

obliga recurenții la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii A.I. și A.M. împotriva sentinței penale nr. 18/P din

2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de

câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 iunie 2008.