ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3051/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 75/P/2009 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul F.G. împotriva rezoluției din 9 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 280/P/2009

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.M.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut, în esență, că petentul, prin plângerea sa înregistrată pe

rolul instanței a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi

penale și trimiterea cauzei la procuror în vedere efectuării cercetărilor și

administrării de probe, deoarece procurorul C.M. - intimată în cauza de față- a

săvârșit infracțiunea prev.de art. 246 C. pen. precum și infracțiuni de

serviciu sau în legătură cu serviciul cu ocazia instrumentării Dosarului penal nr.

1093/P/2008, în sensul că a dispus trimiterea în judecată a petentului,

inculpat în respectiva cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie și

insultă, fără să-l fi audiat și că a procedat abuziv pentru că nu i-a adus la

cunoștință în scris motivul pentru care a fost citat prin postul de poliție la

sediul Parchetului din Marghita.

Examinând actele și

lucrările din dosar instanța a constatat, că prin rezoluția atacată s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimată cu motivarea că faptele reclamate

nu există în materialitatea lor.

Astfel, din rechizitoriul

întocmit în Dosarul nr. 1093/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Marghita a rezultat că petentul din prezenta cauză, a fost trimis în judecată,

în lipsă, deoarece s-a sustras de la urmărirea penală, deși a fost citat în

repetate rânduri pentru a fi audiat și apoi pentru a-i fi prezentat materialul

de urmărire penală, întocmindu-se procese verbale în acest sens, potrivit legii.

Dosarul a fost înaintat

Judecătoriei Marghita, instanță care urmează a se pronunța și asupra tuturor

apărărilor și excepțiilor invocate de inculpat.

A reținut instanța că

procurorul care a efectuat acte premergătoare față de intimată nu poate să-și

exprime opinia în legătură cu rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 1093/P/2008

deoarece există un proces în curs de desfășurare, fiindu-i interzis prin lege

să se pronunțe și a apreciat că magistratul C.M. a avut temei legal pentru a

proceda în consecință, astfel că nu s-a putut reține în sarcina acesteia vreo

infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Instanța investită cu

soluționarea plângerii formulată de petent a apreciat că soluția de trimitere

în judecată a petentului, prin rechizitoriul întocmit de intimată, în calitatea

sa de procuror, nu poate constitui temei legal al angajării răspunderii penale

a magistratului respectiv, iar în măsura în care se produc erori judiciare sau

greșeli procedurale fără intenția de a vătăma interesele părților, acestea pot

face obiectul controlului ierarhic sau al cenzurii instanțelor de judecată.

S-a concluzionat în sensul

că, în lipsa indiciilor temeinice că procurorul C.M. ar fi săvârșit

infracțiunile de care este acuzată, soluția de neînceperea urmăririi penale

este corectă, astfel că a fost menținută.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs petiționarul care a

criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, reiterând susținerile invocate

în plângerile sale și a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea

urmăririi penale și condamnarea intimatei pentru săvârșirea infracțiunilor

imputate, considerând că în cauză există suficiente dovezi.

Înalta Curte, examinând

hotărârea atacată respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu

criticile invocate cât și din oficiu constată că recursul declarat de

petiționar este nefondat.

În condițiile în care

trimiterea în judecată a petiționarului, în calitate de inculpat în Dosarul nr.

1093/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita s-a făcut cu

respectarea normelor de procedură penală, iar intimata în calitate de procuror

și-a îndeplinit obligațiile specifice prevăzute de lege exercitându-și în mod

legal atribuțiile de serviciu, soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă

de procuror față de aceasta apare ca fiind corectă.

Nemulțumirile petentului

privind modul în care a fost citat la urmărirea penală și a avut loc

prezentarea materialului de urmărire penală sunt critici pe care acesta are

posibilitatea să le prezinte în fața instanței investită cu judecarea

respectivei cauze, urmând a se pronunța asupra acestora prin hotărârea pe care

o va pronunța.

Pe de altă parte, este de observat

că susținerea petentului în sensul că deși s-a prezentat pentru a fi audiat la

procuror, intimata ar fi refuzat să-l audieze, este infirmată de actele

dosarului.

Astfel, rezultă că, petentul

s-a prezentat la procuror pentru audiere la 26 martie 2009, după ce anterior

procurorul sesizase instanța prin actul de inculpare, la 13 martie 2009 și

trimisese dosarul instanței competente să soluționeze cauza, așa încât la data

prezentării petentului procurorul se dezinvestise.

Așa fiind, cum în cauză nu

s-a constatat existența unor indicii care să ducă la concluzia că intimata, în

calitatea sa de procuror și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu cu

intenția de a produce o vătămare intereselor legale ale petiționarului și nici

că ar fi săvârșit alte infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul,

soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de aceasta este legală și

temeinică, ca și hotărârea primei instanțe care, respingând plângerea formulată

de petent, a menținut rezoluția atacată.

Pentru aceste considerente

recursul declarat de petent este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 75/ P din 1 iulie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

septembrie 2009.