ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3051/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75/P/2009 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.G. împotriva rezoluției din 9 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 280/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.M. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut, în esență, că petentul, prin plângerea sa înregistrată pe rolul instanței a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vedere efectuării cercetărilor și administrării de probe, deoarece procurorul C.M.

- intimată în cauza de față- a săvârșit infracțiunea prev.de art. 246 C. pen. precum și infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul cu ocazia instrumentării Dosarului penal nr. 1093/P/2008, în sensul că a dispus trimiterea în judecată a petentului, inculpat în respectiva cauză, pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie și insultă, fără să-l fi audiat și că a procedat abuziv pentru că nu i-a adus la cunoștință în scris motivul pentru care a fost citat prin postul de poliție la sediul Parchetului din Marghita. Examinând actele și lucrările din dosar instanța a constatat, că prin rezoluția atacată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată cu motivarea că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Astfel, din rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 1093/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita a rezultat că petentul din prezenta cauză, a fost trimis în judecată, în lipsă, deoarece s-a sustras de la urmărirea penală, deși a fost citat în repetate rânduri pentru a fi audiat și apoi pentru a-i fi prezentat materialul de urmărire penală, întocmindu-se procese verbale în acest sens, potrivit legii. Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Marghita, instanță care urmează a se pronunța și asupra tuturor apărărilor și excepțiilor invocate de inculpat. A reținut instanța că procurorul care a efectuat acte premergătoare față de intimată nu poate să-și exprime opinia în legătură cu rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 1093/P/2008 deoarece există un proces în curs de desfășurare, fiindu-i interzis prin lege să se pronunțe și a apreciat că magistratul C.M.

a avut temei legal pentru a proceda în consecință, astfel că nu s-a putut reține în sarcina acesteia vreo infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul. Instanța investită cu soluționarea plângerii formulată de petent a apreciat că soluția de trimitere în judecată a petentului, prin rechizitoriul întocmit de intimată, în calitatea sa de procuror, nu poate constitui temei legal al angajării răspunderii penale a magistratului respectiv, iar în măsura în care se produc erori judiciare sau greșeli procedurale fără intenția de a vătăma interesele părților, acestea pot face obiectul controlului ierarhic sau al cenzurii instanțelor de judecată. S-a concluzionat în sensul că, în lipsa indiciilor temeinice că procurorul C.M.

ar fi săvârșit infracțiunile de care este acuzată, soluția de neînceperea urmăririi penale este corectă, astfel că a fost menținută. Împotriva sentinței penale pronunțată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs petiționarul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinice, reiterând susținerile invocate în plângerile sale și a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale și condamnarea intimatei pentru săvârșirea infracțiunilor imputate, considerând că în cauză există suficiente dovezi. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile invocate cât și din oficiu constată că recursul declarat de petiționar este nefondat.

În condițiile în care trimiterea în judecată a petiționarului, în calitate de inculpat în Dosarul nr. 1093/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita s-a făcut cu respectarea normelor de procedură penală, iar intimata în calitate de procuror și-a îndeplinit obligațiile specifice prevăzute de lege exercitându-și în mod legal atribuțiile de serviciu, soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror față de aceasta apare ca fiind corectă. Nemulțumirile petentului privind modul în care a fost citat la urmărirea penală și a avut loc prezentarea materialului de urmărire penală sunt critici pe care acesta are posibilitatea să le prezinte în fața instanței investită cu judecarea respectivei cauze, urmând a se pronunța asupra acestora prin hotărârea pe care o va pronunța.

Pe de altă parte, este de observat că susținerea petentului în sensul că deși s-a prezentat pentru a fi audiat la procuror, intimata ar fi refuzat să-l audieze, este infirmată de actele dosarului. Astfel, rezultă că, petentul s-a prezentat la procuror pentru audiere la 26 martie 2009, după ce anterior procurorul sesizase instanța prin actul de inculpare, la 13 martie 2009 și trimisese dosarul instanței competente să soluționeze cauza, așa încât la data prezentării petentului procurorul se dezinvestise.

Așa fiind, cum în cauză nu s-a constatat existența unor indicii care să ducă la concluzia că intimata, în calitatea sa de procuror și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu cu intenția de a produce o vătămare intereselor legale ale petiționarului și nici că ar fi săvârșit alte infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, soluția de neînceperea urmăririi penale dispusă față de aceasta este legală și temeinică, ca și hotărârea primei instanțe care, respingând plângerea formulată de petent, a menținut rezoluția atacată. Pentru aceste considerente recursul declarat de petent este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 75/ P din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.