ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1068/P/2009 din 3 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul P.I.A. - procuror în cadrul Parchetului Curții de Apel Oradea - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul pe baza actelor premergătoare efectuate a reținut următoarele: Petentul A.F.

a formulat plângere împotriva intimatului P.I.A. solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului Curții de Apel Oradea l-a împiedicat să-și exercite prerogativele de apărător al clientului său, V.P. S-a reținut că nu au rezultat date și indicii temeinice cu privire la săvârșirea vreunei fapte penale de către procurorul Popovici Ion Adrian, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acest magistrat. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere adresată Procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc.

pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluția 31/225/II/2/2010 din 3 februarie 2010, reținându-se, în esență, că magistratul și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare a intereselor legale ale petentului sau altei persoane. Nemulțumit de soluția procurorului, petentul A.F. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. instanței competente să judece infracțiunea reclamantă, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Petentul nu a motivat în scris plângerea și, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a o susține.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimat este legală și temeinică, întrucât nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că măsurile procesuale din Dosar nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, au fost dispuse, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului sau al persoanei căreia acesta îi acorda asistență juridică.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de măsurile dispuse în cauza instrumentată de intimat nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunii reclamate, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligat să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții prin care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraților ci împotriva actelor emise de aceștia.

În cauză, se constată că procurorul P.I.A. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a emis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul A.F. împotriva rezoluției procurorului rezoluție care va fi menținută. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.F. împotriva rezoluției nr. 1068/P/2009 din 3 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 aprilie 2010.