ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Deliberând asupra cauzei penale de față,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1068/P/2009 din 3

decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de urmărire penală și criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de intimatul P.I.A. - procuror în cadrul Parchetului Curții de Apel

Oradea - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât

fapta nu există.

Pentru a dispune

astfel, procurorul pe baza actelor premergătoare efectuate a reținut

următoarele:

Petentul A.F. a

formulat plângere împotriva intimatului P.I.A. solicitând cercetarea acestuia

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât cu prilejul

instrumentării Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului Curții de Apel Oradea l-a

împiedicat să-și exercite prerogativele de apărător al clientului său, V.P.

S-a reținut că nu au

rezultat date și indicii temeinice cu privire la săvârșirea vreunei fapte

penale de către procurorul Popovici Ion Adrian, motiv pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de acest magistrat.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere adresată Procurorului șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o

ca neîntemeiată prin rezoluția 31/225/II/2/2010 din 3 februarie 2010,

reținându-se, în esență, că magistratul și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile

de serviciu, fără a cauza vreo vătămare a intereselor legale ale petentului sau

altei persoane.

Nemulțumit de soluția

procurorului, petentul A.F. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. instanței competente să judece infracțiunea reclamantă, respectiv

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petentul nu a motivat

în scris plângerea și, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanță

pentru a o susține.

Examinând actele

premergătoare efectuate în cauză Înalta Curte constată că soluția de neurmărire

penală dată de parchet față de intimat este legală și temeinică, întrucât nu a

rezultat nici un element care să conducă la concluzia că măsurile procesuale din

Dosar nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, au fost

dispuse, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului sau al persoanei

căreia acesta îi acorda asistență juridică.

Împrejurarea că

petentul este nemulțumit de măsurile dispuse în cauza instrumentată de intimat

nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunii reclamate, în condițiile

în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga

activitate în temeiul legii, fiind obligat să-și îndeplinească atribuțiile care

le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin

pronunțarea unor soluții prin care le apreciază legale și temeinice în raport

cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate

prin intermediul căilor de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct

împotriva magistraților ci împotriva actelor emise de aceștia.

În cauză, se constată

că procurorul P.I.A. și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină

concordanță cu legea și nu a emis vreo faptă care să atragă răspunderea penală

a acestuia.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de

petentul A.F. împotriva rezoluției procurorului rezoluție care va fi menținută.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.F. împotriva rezoluției nr. 1068/P/2009

din 3 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 aprilie 2010.