ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 19 aprilie 2010 la î nalta Curte, petentul A.I. , domiciliat în Arad, a înțeles să atace, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., rezoluția nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale menținută prin rezoluția nr. 2331/1197/II/2/2010 din 30 martie 2010 a procurorului șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea plângerii petentul este nemulțumit de soluția adoptată de procurorul de caz împotriva magistratului I.M.

care nu a respectat dispozițiile legale în adoptarea unei rezoluții cu nr. 6723/II/2/2009 din 10 iulie 2009. Prin rezoluția nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul I.M., procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și art. 289 C. pen., întrucât, din verificările efectuate s-a constatat că faptele reclamate nu există. S-a reținut în motivarea rezoluției că plângerea abundă în considerații de ordin personal fără argumente juridice sau mijloace de probă evidențiate în sensul susținerilor sale.

Nemulțumit de soluție, conform art. 278 C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere procurorului șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin rezoluția nr. 2331/1197/II/2/2010 din 30 martie 2010, a respins ca neîntemeiată plângerea. În fine, împotriva acestor rezoluții, petentul s-a adresat în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. Înaltei Curți, reiterând susținerile legate de activitatea necorespunzătoare a magistratului I.M. - care, în calitatea sa de șef secție în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a soluționat abuziv una din numeroasele sale plângeri, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 277 C. proc.

pen. Procedând la soluționarea acestei plângeri, pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., se constată pentru considerațiunile ce urmează că, plângerea este nefondată. În calitatea de procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, intimatul I.M., conformându-se dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. și actelor de la dosarul cauzei, a procedat la soluționarea unei plângeri penale prin rezoluția nr. 6723/3247/II/2/2009. Cu alte cuvinte intimatul nu a făcut decât să-și exercite atribuțiile în condițiile legii, într-o cauză penală, cu care a fost corect și legal investit. Împrejurarea că soluția pronunțată de intimat îl nemulțumește pe petent este o problemă de altă natură care nu poate atrage, decât în condițiile legii, controlul judecătoresc al actului instrumentat de magistratul procuror și nicidecum o răspundere penală a acestuia.

Răspunderea penală devine incidentă doar când se constată săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce nu este cazul în cauză, având în vedere că magistratul a dispus o soluție potrivit probelor de la dosar și convingerilor sale obiective și nepărtinitoare. Cum fapta reclamată nu se înscrie în sfera ilicitului penal, există evident un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., așa cum corect a reținut și procurorul de caz când a dispus neînceperea urmăririi penale pe acest temei de drept. Drept urmare, soluția de neînceperea urmăririi penale fiind conformă dispozițiilor legale și actelor premergătoare efectuate în cauză se va menține, prin respingerea plângerii formulată de petentul A.I., conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2010.