ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la 19 aprilie 2010 la

î

nalta

Curte, petentul

A.I.

, domiciliat

în Arad, a înțeles să atace, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

rezoluția nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus o soluție de neînceperea

urmăririi penale menținută prin rezoluția nr. 2331/1197/II/2/2010 din 30 martie

2010 a procurorului șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea plângerii petentul este

nemulțumit de soluția adoptată de procurorul de caz împotriva magistratului I.M.

care nu a respectat dispozițiile legale în adoptarea unei rezoluții cu nr. 6723/II/2/2009

din 10 iulie 2009.

Prin rezoluția nr. 983/P/2009 din 1 martie 2010,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de magistratul I.M., procuror șef al Secției

de urmărire penală și criminalistică, cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264 și art. 289 C. pen., întrucât, din

verificările efectuate s-a constatat că faptele reclamate nu există.

S-a reținut în motivarea rezoluției că

plângerea abundă în considerații de ordin personal fără argumente juridice sau

mijloace de probă evidențiate în sensul susținerilor sale.

Nemulțumit de soluție, conform art. 278 C.

proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere procurorului șef adjunct al

Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin rezoluția nr. 2331/1197/II/2/2010

din 30 martie 2010, a respins ca neîntemeiată plângerea.

În fine, împotriva acestor rezoluții,

petentul s-a adresat în condițiile art. 278

1

C. proc. pen. Înaltei

Curți, reiterând susținerile legate de activitatea necorespunzătoare a

magistratului I.M. - care, în calitatea sa de șef secție în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a soluționat abuziv una din

numeroasele sale plângeri, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 277 C.

proc. pen.

Procedând la soluționarea acestei plângeri,

pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, potrivit art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., se constată pentru considerațiunile ce urmează că,

plângerea este nefondată.

În calitatea de procuror șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică, intimatul I.M., conformându-se dispozițiilor

art. 278 C. proc. pen. și actelor de la dosarul cauzei, a procedat la

soluționarea unei plângeri penale prin rezoluția nr. 6723/3247/II/2/2009. Cu

alte cuvinte intimatul nu a făcut decât să-și exercite atribuțiile în

condițiile legii, într-o cauză penală, cu care a fost corect și legal investit.

Împrejurarea că soluția pronunțată de intimat

îl nemulțumește pe petent este o problemă de altă natură care nu poate atrage,

decât în condițiile legii, controlul judecătoresc al actului instrumentat de

magistratul procuror și nicidecum o răspundere penală a acestuia.

Răspunderea penală devine incidentă doar când

se constată săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce nu este cazul în cauză, având

în vedere că magistratul a dispus o soluție potrivit probelor de la dosar și

convingerilor sale obiective și nepărtinitoare.

Cum fapta reclamată nu se înscrie în sfera

ilicitului penal, există evident un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., așa cum corect a reținut și

procurorul de caz când a dispus neînceperea urmăririi penale pe acest temei de

drept.

Drept urmare, soluția de neînceperea

urmăririi penale fiind conformă dispozițiilor legale și actelor premergătoare

efectuate în cauză se va menține, prin respingerea plângerii formulată de

petentul A.I., conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 983/P/2009

din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 iunie 2010.