ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 524/2011

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 233/P/ din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art.29 din Legea nr. 47/1992, a respins cererea petentei H.E. privind sesizarea Curții Constituționale. În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta H.E. și a menținut rezoluția din 28 iunie 2010, dată in dosarul nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 2480 lei cheltuieli judiciare către intimata C.F.

și la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către intimații A.M., A.C. și A.I.G. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin plângerea, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. , înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 26 august 2010, sub nr. 927/59/2010, petenta H.E. a solicitat instanței desființarea rezoluției din 28 iunie 2010, dată in dosarul nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În motivarea plângerii petenta a arătat că este nemulțumită de soluția dată de către procuror, deoarece în mod greșit s-a consemnat în rezoluție că petenta ar fi purtat negocieri cu intimați A.I.G. și A.M.

în urma căreia i-au descris componența apartamentului, au stabilit prețul și au spus că locatarii nu au fost de acord cu derularea proiectului rezidențial deși în realitate petenta a fost contractată de vânzător care i-a propus cumpărarea apartamentului cunoscând că avea nevoie de o cale de acces pentru proiectul rezidențial pe care puteau să o obțină prin dărâmarea anexei apartamentului nr. 1 situat în curtea imobilului. A mai arătat petenta că realitatea i-a fost prezentată denaturat pentru a fi convinsă să cumpere și nu i-a fost permisă vizionarea apartamentului înainte de cumpărare sub pretextul că vecinii nu trebuie să știe de vânzare și de faptul că petenta intenționa să construiască un ansamblu rezidențial în spatele blocului său.

De asemenea, petenta a afirmat că semnarea contractului s-a făcut de către mandatarul vânzătorilor cu scopul premeditat de inducere în eroare pentru ca intimații A. să se poată sustrage de la o eventuală răspundere penală, cu toate că în fața notarului s-au prezentat chiar mandanții A., toate discuțiile în cadrul biroului notarial s-au purtat cu aceștia și lor i-au fost predații banii.

În ceea ce privește anexele apartamentului, petenta este nemulțumită de faptul că au avut loc rectificări în cartea funciară, iar la încheierea contractului aceasta a fost indusă în eroare cu privire la aceste anexe, astfel încât consideră că registratorul de carte funciară care a eliberat extrasele de carte funciară în mod clar a săvârșit un abuz în serviciu, care, coroborat cu atitudinea vânzătorilor, în cazul în care ar fi fost audiați, ar fi putut scoate la iveală intenția de înșelăciunea a intimaților A. De asemenea, petenta a arătat că este nemulțumită de faptul că nu s-a dispus nici audierea martorilor solicitați prin memoriul depus la dosar la data de 16 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În cauză s-a solicitat atașarea dosarului nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petenta depunând la dosar înscrisuri. Prin cererea depusă la termenul din 18 octombrie 2010, petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 21 alin. (1) și (2) și art. 129 din Constituție, arătând că: - excepția privește instituirea unui termen incert pentru exercitarea unei căi de atac, deoarece în situația expedierii acesteia prin poștă nu se cunoaște momentul primirii acesteia de către procuror și de asemenea nu se permite petentului să cunoască dacă procurorul a soluționat sau nu plângerea în termenul de 20 de zile.

Această reglementare permite judecătorului să adauge la lege respingând în aceste cazuri plângerile ca tardiv formulate. Prin rezoluția din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A.I.G. si C.F., notari publici, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 si art. 291 C. pen., întrucât nu exista indicii cu privire la săvârșirea acestor fapte, iar pentru intimații A.M. si A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. întrucât nu există indicii cu privire la săvârșirea acestor fapte și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția nr. 837/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva rezoluțiilor procurorului, petenta H.E. a formulat plângere la instanța, care s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, prin sentința penală nr. 233/P/ din 18 octombrie 2010. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara H.E. În motivele scrise de recurs, depuse, la dosar (filele17 - 20 dosar instanță), recurenta petiționară a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei la Curtea de Apel Timișoara pentru rejudecare, în vederea pronunțării mai întâi a unei încheieri, în contextul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În subsidiar, a solicitat casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., iar, în baza prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției din 28 iunie 2010, dată în dosarul nr. 805/P/2010 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin rezoluția din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații A.I.G.

și C.F., notari publici pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 și art. 291 C. pen., întrucât nu există indicii cu privire !a săvârșirea acestor fapte, iar pentru intimații A.M. și A.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., întrucât nu există indicii cu privire la săvârșirea acestor fapte și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. În motivare s-a reținut în esență că în data de 31 iulie 1979 s-a deschis C.F. cu nr. 39882 Timișoara pentru imobilul din Timișoara Județul Timiș (descris ca apartament la parter, compus din două camere și dependințe) pe numele cumpărătorilor S.D.

și S.A. - notați cu B1 și B2; la data de 12 ianuarie 1984 s-a notat sub B 4 că se înregistrează o boxă ca parte componentă a apartamentului AM; în același timp sub A I 1 se notează „o boxă" la subsol; în data de 21 mai 1984 apartamentul nr. 1 a intrat în proprietatea statului sub adnotarea din C.F. B5, iar ulterior O.J.C.V.L. Timiș a vândut apartamentul numitei C.M.; la data de 19 octombrie 2001 Biroul Carte Funciară al Judecătoriei Timișoara sub nr. 80894 a eliberat un extras C.F. nr. 39882 Timișoara în care s-a consemnat „1 Anexă" și nu „1 boxă" cum era în originalul de carte funciară. Toate extrasele de carte funciară eliberate după 19 noiembrie 2001 cuprindeau mențiunile suferite referitoare la boxă.

Întrucât extrasele de carte funciară și contractele de vânzare-cumpărare încheiate după data de 9 noiembrie 2001 conțin mențiuni diferite referitoare la boxă - magazie, numita A.M. s-a adresat autoritarilor în vederea clarificării situației. Prin adresa nr. 231 din 2008 O.J.C.V.L. Tim - S.R.L. a comunicat: „prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8417/1991 a fost vândut apartamentul nr. 1 situat în Timișoara apartament compus din două camere, bucătărie, baie, cămară alimente, antreu pasaj logie, boxă (magazie); conform fișei tehnice de calcul și a măsurilor efectuate la fața locului magazia situată în curte are suprafață de 15,57 mp, fiind vândută la preț de garaj (16,029 lei), întrucât Decretul-l ege nr. 61/1990 nu prevedea prețul pentru magaziile situate în curte.

În baza acestei adrese prin Biroul Notarului Public A.G. s-a cerut îndreptarea erorii materiale referitoare la boxă; iar prin încheierea nr. 79227 din 02 iunie 2008 O.C.P.I. Timiș rectifică descrierea imobilului de sub A 1 în sensul - în loc de „Anexă" se va scrie „boxă (magazie)". Prin adresa nr. D 72008 - 004718/2008 numiții A.C. și M. au solicitat Primăriei Municipiului Timișoara eliberarea unei adeverințe cu care să intabuleze în cartea funciară garajul în locul boxei (magaziei) deoarece O.J.C.V.L. Timișoara a vândut în anul 1991 numitei C.M. o boxă (magazie) la preț de garaj, ce fusese amenajată ca și garaj în 1966, în baza A.C. 150 din 11 mai 196, dar neintabulată în cartea funciară.

În contractul de vânzare-cumpărare 2347 din 27 octombrie 2008 se menționează că obiectul contractului îl constituie apartamentul și „1 Anexă". În extrasul de carte funciară 39882 Timișoara „in extenso", textul „1 boxă subsol de sub Al 1" a fost subliniat cu o linie continuă peste linia punctată, ceea ce înseamnă că ambele texte „1 boxă la subsol' și „1 Anexă" au fost radiate definitiv din cartea funciară originală, iar textul „boxă (magazie)" a rămas cel corect, regula în materia cărții funciare fiind aceea că anularea sau corectarea unor cuvinte din coala originală de carte funciară se face cu linie continuă după care se adaugă textul corect. Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare notarul public C.F.

a citat părțile semnatare în vederea rectificării erorii materiale cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare cu privire la descrierea imobilului, în sensul modificării mențiunii „apartament nr. 1, compus din doua camere și dependințe, teren în folosință și „1 Anexă" cu mențiunea boxă (magazie)", conform adresei nr. 16216 din 28 iulie 2009 eliberată de O.C.P.I. Timiș. Numita H.E. a refuzat îndreptarea erorii materiale cerând vânzătorilor și vânzarea boxei de la subsol, ulterior adresându-se unui birou de executor judecătoresc prin care a somat vânzătorii să-i preda boxa de la subsol și două garaje sau restituirea sumei de 90.000 Euro. Notarul public C.F. i-a citat pe vânzători și cumpărători în vederea îndreptării erorii materiale strecurat în contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a erorii materiale existente în extrasul de carte funciară dar cumpărătorul H.E.

a refuzat, motiv pentru care s-a întocmit încheierea de certificare nr. 4567 din 14 august 2009. Biroul Notarului Public A.I.G. a comunicat că prin cererea de înscriere înregistrată sub nr. 79227 din 26 mai 2008 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș a fost sesizat cu eroarea materială a mențiunilor din cartea funciar nr. 39882 Timișoara, pe baza documentelor depuse de proprietarul imobilului solicitându-se îndreptarea acestor erori materiale. Notarul public C.F. a procedat la încheierea (redactarea) contractului de vânzare-cumpărare, respectând dispozițiile Legii nr. 36/1995, cât și dispozițiile art. 70 din Regulamentul de aplicare a legii.

Erorile materiale strecurate la redactarea actelor nu le sunt imputabile acestora, se regăsesc în extrasele C.F., iar pentru clarificarea situației au fost depuse toate diligentele, aceasta urmărind să aplice prevederile art. 53 din Legea nr. 36/1995 conform căreia „actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public la cerere sau din oficiu cu acordul părților". La data de 14 august 2009 notarul public a emis încheierea de certificare nr. 4538 conform căreia vânzătorii au fost de acord cu rectificarea erorii materiale semnând și cererea pe înregistrare a încheierii de rectificare din oficiu cu același număr iar cumpărătoarea a refuzat să semneze cererea de înregistrare a încheierii de rectificare nefiind de acord cu această rectificare.

Înalta Curte, constată că, în ceea ce privește infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva notarilor publici, în cauză s-a reținut corect că față de notarii A.I.G. și C.F. s-a apreciat că nu există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 si art. 291 C. pen. Astfel, notarul public A.I.G. nu a întocmit nici un act notarial care trebuia să primească obligatoriu un număr de înregistrare în registrul general notarial deoarece se afla în situația prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea nr. 36/1995. Mai mult, acesta a comunicat că a fost sesizat cu eroarea materială a mențiunilor din cartea funciara nr. 39882 Timișoara, pe baza documentelor depuse de proprietarul imobilului prin care solicita îndreptarea acestor erori materiale.

Referitor la notarul public C.F., aceasta a perfectat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petenta și mandatarul vânzătorilor, iar petenta a semnat personal acest contract, în care a fost descris imobilul cumpărat compus din doua camere, cu dependințe cu 6,25% p.c. și 23/374 mp teren în folosință și o anexă. Același notar public i-a citat, ulterior, pe vânzător și cumpărător pentru îndreptarea erorii materiale din extrasul de vânzare-cumpărare, însă petenta H.E. a refuzat, întocmindu-se, astfel, încheierea de certificare nr. 4567 din 14 august 2009. În contractul de vânzare-cumpărare încheiat este descris apartamentul cumpărat, aceeași descriere regăsindu-se și în contractul prin care A.M.

a cumpărat apartamentul de la S.V. la data de 4 aprilie 2008, ceea ce înseamnă că petenta nu poate afirma că a fost indusă în eroare de vânzător. Mențiunile greșite din cartea funciară, ulterior corectate, nu aveau cum să o inducă în eroare pe petenta în condițiile în care negocierile au avut în vedere apartamentul și garajul aferent, nu și boxa, care exista, însă face parte din părțile comune cumpărate. Înalta Curte constată, de asemenea, că și fată de intimații A.M. si A.C. s-a dispus corect neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. și art.291 C. pen. Astfel, încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin intermediul unui mandatar este o operațiune legală, reglementată de Codul civil și întâlnită frecvent în practica notarială.

De asemenea, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în condițiile în care petenta - cumpărătoare H.E. a cunoscut neconcordanța dintre acte și realitate, aceasta neputând afirma că a fost indusă în eroare și că a suferit un prejudiciu. Din verificarea actelor depuse la dosar și folosite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare reiese că acestea nu au fost falsificate, erorile materiale din cartea funciară nefiind asimilate unor falsuri. Prin urmare, acestea nu au făcut obiectul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale. Pe de altă parte, eroarea materială este reglementata în legislația privind regimul cărții funciare, cât și în cea privind activitatea notarială.

În condițiile inexistenței unui înscris falsificat folosit pentru a produce consecințe juridice nu se poate vorbi nici de existența infracțiunii de uz de fals. Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentă, Înalta Curte constată ca fiind corectă dispoziția primei instanțe în sensul respingerii acesteia, ca nefondată, în condițiile în care excepția invocată de petentă nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul cerut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că atât rezoluțiile procurorului, cât și sentința instanței de fond sunt legale și temeinice, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul declarat de petiționara H.E., ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2)C. proc. pen., recurenta petiționara va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara H.E. împotriva sentinței penale nr. 233/PI din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2011.