ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3770/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E. a solicitat ca prin

hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor

pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 801/P/2009

și Dosar nr. 21/II/2/2010.

În motivarea

plângerii s-a precizat că în mod greșit s-a dispus de către procuror

neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. și agent M.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 246 C. pen.

Au fost acvirate

dosarele în care au fost pronunțate rezoluțiile a căror desființare se

solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 801/P/2009 petentul A.E. a

solicitat trimiterea în judecată a polițiștilor O.D. și M.G. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen.

În fapt petentul a

reclamat că în anul 2000, polițistul „M.G. asistat tacit de către Onețiu m-a

pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în

fața noastră după cum declară martorul Mocan Trăilă (…).”

Pentru aceleași

fapte, împotriva acelorași făptuitori petentul a mai formulat plângerea penală

care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; 29/II/2/2005 și nr. 361/P/2008

și Dosar nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluțiile pronunțate soluția fiind aceeași,

respectiv neînceperea urmăririi penale.

Prin sentința penală nr.

174/ PI din 28 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul

prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins,

ca nefondată, plângerea petentului A.E. împotriva rezoluțiilor pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosar

nr. 21/1/2010.

Prin sentința penală nr.

174/ PI din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul

prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca

nefondată plângerea petentului A.E. împotriva rezoluțiilor pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul

nr. 21/II/2/2010.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea penală

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E. a

solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea

rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul

nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010.

În motivarea

plângerii s-a precizat că în mod greșit s-a dispus de către procuror

neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. și agent M.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 246 C. pen.

Prin plângerea penală

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 801/P/2009,

petentul A.E. a solicitat trimiterea în judecată a polițiștilor O.D. și M.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 246 C. pen.

În fapt, petentul a

reclamat că în anul 2000, polițistul M.G. „asistat tacit de către O.D. m-a pus

să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în fața

noastră după cum declară martorul M.T.”

S-a reținut că pentru

aceleași fapte, împotriva acelorași făptuitori petentul a mai formulat plângere

penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; nr. 29/II/2/2005 și nr. 361/P/2008

și Dosarul nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluțiile pronunțate soluția fiind

aceeași: respectiv neînceperea urmăririi penale.

Împotriva sentinței

penale mai sus-menționate a formulat recurs petiționarul A.E. reiterând

motivele formulate în plângerea inițială.

Recursul este

inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia penală nr.

3728 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată

în Dosarul nr. 759/59/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul A.E. împotriva sentinței penale nr. 174/ PI din 28 iulie 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, cap. III, secțiile unite și II C.

proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia

acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea

recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de

lege.

Așadar, limitând

calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de

lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în

raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este

exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată

că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri

nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs

declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul

unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele

ce preced, constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva

unei hotărâri care a mai fost recurată de petiționar, pronunțându-se Decizia penală

nr. 3278 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca

inadmisibil.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționarul

A.E.

împotriva sentinței penale

nr.

174/

PI

din 28 iulie 2010 a

Curții de Apel Timișoara,

secția penală

.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei

de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.