ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3770/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în Dosar nr. 801/P/2009 și Dosar nr. 21/II/2/2010. În motivarea plângerii s-a precizat că în mod greșit s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. și agent M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen. Au fost acvirate dosarele în care au fost pronunțate rezoluțiile a căror desființare se solicită, din care rezultă următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 801/P/2009 petentul A.E.

a solicitat trimiterea în judecată a polițiștilor O.D. și M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen. În fapt petentul a reclamat că în anul 2000, polițistul „M.G. asistat tacit de către Onețiu m-a pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în fața noastră după cum declară martorul Mocan Trăilă (…).” Pentru aceleași fapte, împotriva acelorași făptuitori petentul a mai formulat plângerea penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; 29/II/2/2005 și nr. 361/P/2008 și Dosar nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluțiile pronunțate soluția fiind aceeași, respectiv neînceperea urmăririi penale. Prin sentința penală nr. 174/ PI din 28 iulie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins, ca nefondată, plângerea petentului A.E. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosar nr. 21/1/2010. Prin sentința penală nr. 174/ PI din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petentului A.E. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E.

a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010. În motivarea plângerii s-a precizat că în mod greșit s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. și agent M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen. Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 801/P/2009, petentul A.E. a solicitat trimiterea în judecată a polițiștilor O.D. și M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen.

și art. 246 C. pen. În fapt, petentul a reclamat că în anul 2000, polițistul M.G. „asistat tacit de către O.D. m-a pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în fața noastră după cum declară martorul M.T.” S-a reținut că pentru aceleași fapte, împotriva acelorași făptuitori petentul a mai formulat plângere penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; nr. 29/II/2/2005 și nr. 361/P/2008 și Dosarul nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluțiile pronunțate soluția fiind aceeași: respectiv neînceperea urmăririi penale. Împotriva sentinței penale mai sus-menționate a formulat recurs petiționarul A.E. reiterând motivele formulate în plângerea inițială. Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Prin Decizia penală nr. 3728 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 759/59/2010, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.E.

împotriva sentinței penale nr. 174/ PI din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, cap. III, secțiile unite și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care a mai fost recurată de petiționar, pronunțându-se Decizia penală nr. 3278 din 22 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.E. împotriva sentinței penale nr. 174/ PI din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală . Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 noiembrie 2012.