ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 174/PI din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petentului A.E. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010.

În motivarea plângerii s-a precizat că în mod greșit s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. și agent M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen. Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 801/P/2009, petentul A.E. a solicitat trimiterea în judecată a polițiștilor O.D. și M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen. În fapt, petentul a reclamat că în anul 2000, polițistul M.G. "asistat tacit de către O.D.

m-a pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în fața noastră după cum declară martorul M.T...". S-a reținut că pentru aceleași fapte, împotriva acelorași făptuitori petentul a mai formulat plângere penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; 29/II/2/2005 și 361/P/2008 și Dosarul nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluțiile pronunțate soluția fiind aceeași: respectiv neînceperea urmăririi penale. Împotriva sentinței penale mai sus-menționate a formulat recurs petiționarul A.E. reiterând motivele formulate în plângerea inițială. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Prin rezoluția din 23 decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 801/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de insp.

O.D. și agent M.G. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C. pen. În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că în faza actelor premergătoare, studiindu-se plângerea petentului s-au identificat dosare cu același obiect soluționate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, secția de urmărire penală. Astfel, au fost identificate Dosarele nr. 61/P/2004 și 29/II/2/2005, 361/P/2008 și 1011/II/2/2008, în acestea constatându-se că au fost reclamați aceeași făptuitori și aceleași fapte, pentru care au fost pronunțate soluții legale. Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții la procurorul ierarhic superior a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 21/II/2/2010 din 25 ianuarie 2010 a aceluiași parchet.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a respins ca nefondată plângerea petiționarului. Potrivit art. 278 alin. (11) "În situația prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10". Astfel cum corect a reținut și instanța Curții de Apel Timișoara făptuitorii au mai fost cercetați în legătură cu aspectele reclamate și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia.

Soluția dispusă inițial de procuror a fost menținută atât de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cât și de către instanță (Sentința penală nr. 41/PI/2005, pronunțată în Dosarul nr. 1371/P/2005 al Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr. 3969 din 28 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Cum nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen., se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.E. împotriva Sentinței penale nr. 174/PI din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2010.