ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3728/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 174/PI din 28 iulie

2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petentului

A.E. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea penală

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul A.E. a

solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună desființarea

rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în

Dosarul nr. 801/P/2009 și Dosarul nr. 21/II/2/2010.

În motivarea

plângerii s-a precizat că în mod greșit s-a dispus de către procuror

neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor, inspector O.D. și agent

M.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291

C. pen. și art. 246 C. pen.

Prin plângerea penală

adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr. 801/P/2009,

petentul A.E. a solicitat trimiterea în judecată a polițiștilor O.D. și M.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C.

pen. și art. 246 C. pen.

În fapt, petentul a

reclamat că în anul 2000, polițistul M.G. "asistat tacit de către O.D. m-a

pus să suflu într-o fiolă alcoolscopică înverzită nespărgându-i capetele în

fața noastră după cum declară martorul M.T...".

S-a reținut că pentru

aceleași fapte, împotriva acelorași făptuitori petentul a mai formulat plângere

penală care a format obiectul Dosarelor nr. 61/P/2004; 29/II/2/2005 și

361/P/2008 și Dosarul nr. 1011/II/2/2008, prin rezoluțiile pronunțate soluția

fiind aceeași: respectiv neînceperea urmăririi penale.

Împotriva sentinței

penale mai sus-menționate a formulat recurs petiționarul A.E. reiterând

motivele formulate în plângerea inițială.

Recursul este

nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția din 23

decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 801/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de insp. O.D. și agent M.G. pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute și pedepsite de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 246 C.

pen. În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că în faza actelor

premergătoare, studiindu-se plângerea petentului s-au identificat dosare cu

același obiect soluționate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

secția de urmărire penală. Astfel, au fost identificate Dosarele nr. 61/P/2004

și 29/II/2/2005, 361/P/2008 și 1011/II/2/2008, în acestea constatându-se că au

fost reclamați aceeași făptuitori și aceleași fapte, pentru care au fost

pronunțate soluții legale.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva acestei rezoluții la procurorul ierarhic superior a

fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 21/II/2/2010 din 25 ianuarie

2010 a aceluiași parchet.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că în mod judicios și temeinic motivat prima

instanță a respins ca nefondată plângerea petiționarului.

Potrivit art. 278 alin. (11) "În situația

prevăzută în alin. (8) lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin

hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se

redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă,

afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost

cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile

prevăzute în art. 10".

Astfel cum corect a

reținut și instanța Curții de Apel Timișoara făptuitorii au mai fost cercetați

în legătură cu aspectele reclamate și s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de aceștia. Soluția dispusă inițial de procuror a fost menținută atât de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cât și

de către instanță (Sentința penală nr. 41/PI/2005, pronunțată în Dosarul nr.

1371/P/2005 al Curții de Apel Timișoara, definitivă prin Decizia penală nr.

3969 din 28 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cum nu s-au

descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de

urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10 C.

proc. pen., se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu

respectarea dispozițiilor legale, astfel că Înalta Curte, în baza dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționar.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul A.E. împotriva Sentinței penale nr.

174/PI din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 octombrie 2010.