ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 57
din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 14/2/2008, s-a respins,
ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele A.A. și G.I. împotriva
ordonanței nr. 933/P/2007 din 31 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Petiționara A.A. a formulat
plângere penală, prin care a solicitat cercetarea penală a executorului
judecătoresc O.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și complicitate la
înșelăciune prevăzută art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (l), (2) și (3)
C. pen., întrucât în exercitarea atribuțiilor de serviciu a întocmit, cu
încălcarea dispozițiilor legale, la datele de 12 ianuarie 2005 și 10 mai 2007,
acte de adjudecare în procedura de executare silită derulată față de debitorul
G.I., fără a exista o hotărâre judecătorească care să constituie titlu
executoriu. Astfel, în mod nelegal, au fost adjudecate de către numitul M.G.,
de conivență cu executorul judecătoresc, un teren și o casă, provocând un
prejudiciu în cuantum de 150.000 Euro.
De asemenea, petenta a mai
solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public A.S.L. pentru
săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.,
deoarece, la data de 06 mai 2003, cu ocazia perfectării contractului de
împrumut cu garanție bancară nr. 568 a atestat în mod nereal că numitul M.G. a
împrumutat pe A.A. și G.I. cu suma de 32.000 Euro, deși în realitate acestea nu
au primit suma, soțul petentei, A.E.D. primind prin transfer bancar doar o
parte din împrumut, respectiv suma de 20.000 Euro.
În plus, potrivit susținerilor
petentei, notarul public a redactat încheierea de rectificare nr. 3224 din 11
noiembrie 2004 prin care a precizat, în mod nereal, că data întocmirii
încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 și nu data de 06 mai 2003.
Prin aceeași plângere,
petenta A.A. a solicitat cercetarea penală a numitului M.G. pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și 3 C. pen.,
întrucât a încheiat contractul de împrumut cu garanție bancară nr. 568 prin
care a împrumutat pe A.A. și G.I. cu suma de 32.000 Euro, deși în realitate
acestea nu au primit decât o parte din împrumut, respectiv suma de 20.000 Euro.
În baza acestui contract
„fals” M.G. și-a adjudecat, cu complicitatea executorului judecătoresc O.C.,
casa și un teren în suprafață de 1.800 m.p. aparținând mamei petentei, G.I.,
valorând 150.000 Euro.
De asemenea, potrivit
petentei, M.G. se face vinovat și de comiterea infracțiunii de șantaj prevăzută
de art. 194 alin. (l) C. pen., deoarece, prin amenințări, a constrâns pe G.I.
„să semneze o serie de acte, prin care aceasta și-ar fi exprimat acordul” să-i
cedeze casa și terenul, valorând peste 150.000 Euro, contra unui împrumut de
20.000 Euro.
Totodată, petenta A.A. a mai
solicitat cercetarea penală și a numitului E.F. pentru comiterea infracțiunii
de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., acesta
prezentându-se în mod mincinos ca fiind avocat, membru al Baroului București,
calitate în care a cerut pentru asistența juridică acordată suma de 940.000.000
Rol.
Astfel, potrivit comunicării
nr. l57/ P din 27 iunie 2005 a decanului Baroului București, adresată
petentului A.E.D., reiese faptul că E.F. nu face și nu a făcut parte din Baroul
București.
În plus, petenta mai
învederează și faptul că avocatul S.C.
a redactat
în mod nelegal contractul de împrumut autentificat de notarul public
A.S.L.
participând la actele de executare silită efectuate față de mama sa, G.I.,
precum și faptul că M.G. a falsificat și o chitanță datată 06 iulie 2004 prin
care E.D.A. ar fi împrumutat suma de 9.600 Euro cu scadența la data de 03
august 2004, garantând cu apartamentul situat în București.
Din cercetările efectuate
parchetul a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut
cu garanție imobiliară autentificat de către notarul public A.S.L. prin
încheierea nr. 568 din 03 mai 2003, rectificată cu privire la eroarea materială
strecurată cu privire la anul întocmirii (ca fiind 2004), prin încheierea nr. 3224
din 11 octombrie 2004, numitul M.G., în calitate de împrumutător, a împrumutat
numitelor A.A. și G.I. suma de 32.000 Euro, cu scadența la data de 05 iulie 2004,
garantând cu instituirea unei ipoteci convenționale asupra terenului și
construcției situate în com. Belciugatele, jud.
Călărași, tarlaua 4
, compus din teren intravilan, în suprafață de 1.800
m.p., împreună cu construcția aflată pe acesta.
Contractul a fost redactat
și editat în 7 exemplare de către avocatul C.S., eliberându-se părților, de
către notar, un număr de 6 exemplare.
În ceea ce privește
sesizarea petentei A.A. cu privire la consemnarea nereală de către notarul
public a plății sumei de 32.000 Euro, din analizarea clauzei din contract cu
privire la primirea prețului rezultă mențiunea că „Noi A.A. și G.I., declarăm
că astăzi, data autentificării prezentului contract, am primit cu titlu de
împrumut de la dl. M.G. suma de 32.000 (treizeci și două mii) Euro,
reprezentând echivalentul în Euro al sumei de 291.360.000 (un miliard două sute
nouăzeci și unu milioane trei sute șaizeci mii) lei.”
Prin
urmare, nu se face precizarea că banii se vor da în fața notarului, în
consecință acesta nu avea
obligația de a constata „ex propris sensibus” plata sumei, fiind suficientă
afirmația părților semnatare în fața notarului că s-a realizat plata, acesta
constatând manifestarea lor de voință în cuprinsul actului.
Referitor la emiterea de
către notarul public a încheierii de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004
prin care a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai
2004 și nu data de 06 mai 2003, din verificările efectuate în registrul general
notarial reiese faptul că încheierea nr. 568 figurează înregistrată la poziția nr.
1094 din 06 mai 2004.
De altfel, certificatul
fiscal eliberat de C.L. Belciugatele numitei A.A. cât și împuternicirea
avocațială dată de împrumutătorul M.G. avocatului C.S. pentru redactarea
contractului de împrumut în vederea autentificării de către notarul public,
aflate la dosarul notarial, au ca dată tot cea de 06 mai 2004.
Prin urmare, afirmația
numitei A.A. potrivit căreia data încheierii contractului nu este cea
rectificată de către notarul public A.S.L. este una nereală.
Prin
cererea din 01 septembrie 2004, formulată la Biroul executorului judecătoresc
O.C. situat în localitatea
Lehliu Gară, numitul M.G. a solicitat executarea silită a titlului executoriu
constituit din contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 568
autentificat de notarul public A.S.L., cu privire la debitorii A.A. și G.I.
În baza acestei cereri și a
înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de
executare silită nr. 159/2004 și a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară
încuviințarea executării silite în baza contractului susmenționat.
Prin încheierea din 09
septembrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunțată în dosarul nr. 1273/2004
s-a dispus, prin încheiere executorie, încuviințarea cererii de pornire a
executării silite formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. și G.I.,
în privința titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu
garanție imobiliară, autentificat sub nr. 568 de către B.N.P. A.S.L.
Această solicitare a
executorului judecătoresc de încuviințare executării silite, a fost una ce
prisosește, în raport de cerințele legale, având în vedere dispozițiile art. 66
din Legea nr. 36/1995, întrucât contractul de împrumut din cauză este un act
întocmit de notarul public ce are ca obiect o creanță, certă,
lichidă și exigibilă, având astfel putere de
titlu executoriu de la data exigibilității
acesteia, fără a fi necesară
învestirea cu putere executorie de către instanță.
În
continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare somațiile de
plată nr.
159/04 din 01 octombrie 2004, prin care le-a somat să se prezinte în termen de
8
zile la sediul biroului executorului pentru plata sumei de 32.000 Euro
obiect al
contractului
de împrumut la care se adaugă cheltuielile legate de executare.
Executorul
judecătoresc a întocmit, la data de 14 octombrie 2004, proces-verbal de
situație, iar la data de 26
octombrie 2004, publicația de vânzare nr. 159 cu privire la licitația publică
vizând imobilele ce făceau obiectul garanției ipotecare din contractul de
împrumut, ce constituia
titlu
executoriu.
După licitații efectuate în
mod repetat, la datele de 26 noiembrie 2004 și 27 decembrie 2004, la care nu
s-au prezentat persoane interesate de adjudecare a bunurilor debitorilor supuse
licitației, a fost acceptată oferta creditorului de adjudecare a acestora în
contul datoriei cuprinzând suma împrumutată de 1.221.568.000 lei la care se
adaugă dobânzile aferente, ce se ridicau potrivit raportului întocmit de expertul
contabil A.D. la un total de 188.059.014 lei, la care se adăugau cheltuielile
de executare.
Astfel, a fost întocmit, la
data de 12 ianuarie 2005, de către executorul judecătoresc O.C. actul de
adjudecare în favoarea adjudecatarului M.G., valoarea bunurilor imobile
adjudecate fiind de 1.500.000.000 lei.
La data de 01 aprilie 2005
s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc debitoarea A.A. care a
achitat suma de 87.127.014 lei, reprezentând diferența de sumă rămasă de
executat pentru cheltuielile de executare silită.
Cu această ocazie s-a
consemnat de către executor în cuprinsul procesului-verbal încheiat faptul că
se constată încheiată executarea silită, iar debitoarea A.A. „fiind întrebată,
declară că nu are de făcut obiecții cu privire la modul cum a decurs executarea
silită”, procesul verbal fiind semnat de către aceasta din urmă.
Prin cererea din 12 ianuarie
2005, formulată la Biroul executorului judecătoresc O.C., numitul M.G. a
solicitat punerea în posesie cu privire la imobilele adjudecate la executarea
silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 159/2004.
În baza acestei cereri și a
înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de
executare silită nr. 4/2005 și a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară
încuviințarea executării silite.
Prin încheierea din 26
ianuarie 2005 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunțată în dosarul nr. 67/2005,
s-a dispus prin încheiere executorie încuviințarea cererii de pornire a
executării silite formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. și G.I.,
în privința titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare întocmit de
executorul judecătoresc O.C. în dosarul de executare nr. 159/2004.
În continuare, executorul
judecătoresc a emis către debitoare înștiințările nr. 4 din 09 februarie 2005,
pentru a fi prezente la data de 28 februarie 2005 orele 14.00 la imobilele
situate în com. Belciugatele, jud. Călărași, obiect al actului de adjudecare nr.
159/2004.
La data precizată în
înștiințare, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilelor
și, având în vedere solicitarea debitoarelor, executorul judecătoresc, cu
acordul adjudecatarului, a amânat executarea fixând un nou termen pentru data
de 09 martie 2005, orele 10.30.
Și la
această dată, față de aceeași solicitare, cu acordul adjudecatarului, s-a
mai dat un termen pentru
data de 14 martie 2005.
În final, la data de 14
martie 2005, orele 12,00, s-a procedat la punerea în posesie a adjudecatarului M.G.,
în prezența agentului șef de poliție B.G., a avocatului F.E. și a debitoarei G.I.,
executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că părțile
prezente nu au de formulat obiecțiuni cu privire la executare. În imobil au mai
rămas bunurile mobile ale debitoarelor fiind fixat ca termen de ridicare data
de 25 martie 2007.
La data de 25 martie 2005
s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc soțul debitoarei A.A.,
numitul A.E., care a achitat suma de 13.000.000 lei, reprezentând diferența de
sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită, constatându-se
de către executor prin proces-verbal încheiată executarea silită.
Prin cererea formulată la
data de 08 mai 2007 M.G. a solicitat executorului judecătoresc O.C. evacuarea
bunurilor debitoarelor G.I. și A.A. din imobilul obținut la licitație publică
prin actul de adjudecare întocmit în dosarul de executare nr. 159/2004 de către
biroul aceluiași executor judecătoresc.
În baza acestei cereri și a
înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de
executare silită nr. 70/2007.
În continuare, executorul
judecătoresc a emis către debitoare înștiințările nr. 70 din 10 mai 2007,
pentru a fi prezente la data de 31 mai 2007 la imobilul situat în
com. Belciugatele, jud. Călărași, obiect al
actului de adjudecare nr. 159/2004.
La
data de 31 mai 2007, orele 11,00, executorul judecătoresc s-a deplasat la
locul situării imobilului
și, având în vedere solicitarea debitoarei G.I. de amânare a executării,
executorul judecătoresc, cu acordul adjudecatarului, a
amânat executarea fixând un nou termen pentru data de 04 iunie 2007,
orele 10,30.
În cele din urmă, la data de
04 iunie 2007, la orele 08,30, s-a procedat la evacuarea bunurilor mobile
aparținând debitoarelor A.A. și G.I., în prezența agentului șef adjunct de
poliție D.F., a adjudecatarului M.G. și a debitoarei G.I., executorul
judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că în urma executării se
constată soluționat dosarul de executare silită.
Prin
urmare, executorul judecătoresc O.C. și-a îndeplinit în
mod corespunzător atribuțiile de
serviciu, efectuând demersurile necesare în vederea punerii în executare, cu
respectarea dispozițiilor Codului de procedură Civilă a titlului executoriu
constituit de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de
notarul public, precum și a actului de adjudecare nr. 159/2004.
Cât privește cererile de
suspendare a executării silite formulate de debitoare pe parcursul executării
silite în cele 3 dosare de executare susmenționate, în condițiile în care
instanța de judecată nu a dispus suspendarea
executării,
executorul judecătoresc avea obligația de a continua executarea silită.
De asemenea, față de
eventualele nemulțumiri în raport de modalitatea de punere în executare a
titlurilor executorii, debitoarele A.A. și G.I. au avut la îndemână calea
contestației la executare, prevăzută de art. 399 C. proc. civ., aceasta fiind
unica modalitate de cenzurare a actelor de executare silită și nu formularea
unei plângeri penale.
Referitor
la redactarea contractului de împrumut de către avocatul C.S.
, ce acorda asistență
juridică în baza contractului nr. 2962 din 06 mai 2004, fiind împuternicit în
acest sens de M.G., aceasta s-a realizat în mod legal, fiind posibilă potrivit art.
44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, care
prevede că „înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi
redactate numai de notari publici, de avocatul părților interesate .”
De asemenea, cu privire la
asistența juridică acordată, de avocat, numitului M.G., se reține că apărătorul
reclamantului avea obligația de diligentă de a utiliza toate căile legale
pentru susținerea intereselor clientului său.
În acest cadru, conform art.
228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea
urmăririi penale, constatându-se că faptele sesizate prin plângere nu există,
față de executorul judecătoresc O.C., notarul public A.S.L. și avocatul C.S.
Totodată, s-a dispus
disjungerea cauzei cu privire la faptele penale sesizate prin plângere de
petentă cu privire la M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută
de art. 194 alin. (l) C. pen., de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2)
și (3) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de
art. 290 C. pen., precum și cu privire la numitul E.F. pentru comiterea infracțiunii
prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, modificată, raportat la art. 281 C.
pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l) și (2) C. pen. și
declinarea spre soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3
București, competent din punct de vedere material și teritorial, potrivit art. 25
C. proc. pen. și art. 30 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Plângerea formulată de către
petente împotriva ordonanței nr. 933/P/2007 a fost respinsă, ca neîntemeiată,
de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Cutea de Apel
București prin rezoluția nr. 1939/II/2/2007 din 11 decembrie 2007.
La data de 3 ianuarie 2008
petentele au formulat plângere la instanță î
ntemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
Instanța de fond a constatat
că plângerea petentelor este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect s-a
reținut că instanța nu poate analiza, în temeiul dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., decât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de
executorul judecătoresc O.C., notarul public A.S.L. și avocatul S.C. nu și
soluția de disjungere a cauzei și declinare a competenței în favoarea
Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru cercetarea
numiților M.G. și E.F. (aceștia fiind citați în cauză în calitate de intimați
numai în raport de precizările exprese ale apărării, în sensul că plângerea
vizează și soluția de disjungere).
Cu privire la intimatul S.C.
se susține, prin plângere, că acesta a redactat în mod nelegal contractul de
împrumut cu garanție imobiliară (ce ulterior a fost autentificat de către
notarul public A.S.L.) în care suma împrumutată nu corespunde adevărului, în
realitate acesta fiind de 20.000 euro și nu de 32.000 euro și că a participat
la actele de executare silită efectuate față G.I.
Instanța de fond a reținut
că dispozițiile art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a
activității notariale, acordau dreptul apărătorului părții (intimatul era
apărătorul numitului M.G. asistență juridică fiind acordată în baza
contractului nr. 2962 din 06 mai 2004) de a redacta înscrisuri pentru care
legea prevede forma autentică. Referitor la suma de bani împrumutată de către
petentele A.A. și G.I., din cuprinsul contractului rezultă că aceasta a fost
suma de bani declarată de către cele două ca fiind primită „noi, A.A. și G.I.
declarăm că am primit cu titlu de împrumut de la dl M.G. suma de 32.000 euro”, cele
două semnând acest contract „după ce l-am citit și am constatat că el
corespunde voinței și condițiilor stabilite de noi” și necontestând faptul că
semnăturile nu le-ar aparține. Pe de altă parte, din cuprinsul contractului de
împrumut nu rezultă că suma de bani s-ar fi înmânat în prezența intimatului S.C.
În ceea ce privește
asistența juridică acordată numitului M.G. pe parcursul evacuării petentei G.I.,
în mod evident această faptă nu are caracter penal, apărătorul asumându-și în
baza contractului o obligație de diligentă, respectiv de a uza de toate căile
legale în vederea susținerii intereselor clientului său. De altfel, nici din
plângere și nici din concluziile scrise depuse la dosar nu rezultă în ce ar
consta, în opinia petentelor, activitatea infracțională a intimatului, în
cadrul procedurii de evacuare. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat și în
ordonanța atacată potrivit art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 „avocatul nu
răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată
și cu respectarea prevederilor alin. (5), în fața instanțelor de judecată, a
organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție
și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și
sunt necesare stabilirii adevărului”.
Referitor la intimata A.S.L.
s-a susținut că aceasta ar fi comis infracțiunea de fals intelectual, fapta
constând, în opinia petentelor, în aceea că ar fi autentificat contractul de
împrumut cu garanție bancară nr. 568 din 06 mai 2003 atestând nereal că numitul
M.G. a împrumutat pe A.A. și G.I. cu suma de 32.000 Euro, deși în realitate
suma era doar de 20.000 Euro. De asemenea, s-a mai susținut că aceasta a
redactat încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a
precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 și nu
data de 06 mai 2003.
Ca și în cazul intimatului S.C.
instanța a constatat că suma de bani prevăzută în contractul de împrumut nu a
fost plătită în fața notarului, astfel că aceasta nu putea decât să ia act de
afirmațiile părților contractante în sensul că au primit în integralitate suma
menționată în contract.
În ceea ce privește
încheierea de rectificare, aceasta corespunde realității, din verificările
efectuate în R.G.N., rezultă că data la care a fost înregistrată încheierea nr.
568 este data de 06 mai 2004 și nu data de 06 mai 2003. De altfel, chiar din
cuprinsul încheierii de autentificare nr. 568, rezultă faptul că menționarea datei
de 06 mai 2003 este rezultatul unei erori materiale, întrucât în contractul
autentificat se fac referiri la extrasul de carte funciară nr. 454 din 06 mai 2004,
certificatul fiscal nr. 802 din 06 mai 2004, iar chitanțele care atestă plata
onorariului datează tot din anul 2004.
Referitor la intimatul O.C.,
executor judecătoresc, instanța a constatat că acesta și-a îndeplinit în mod
corespunzător atribuțiile de serviciu, efectuând demersurile necesare în
vederea punerii în executare a titlului executoriu, reprezentat de contractul
de împrumut cu garanție imobiliară autentificat, precum și a actului de
adjudecare nr. 159/2004.
S-a reținut că acesta a
constituit, în baza cererii formulate de către numitul M.G., dosarul de
executare silită nr. 159/2004 și a solicitat încuviințarea executării silite,
încuviințare dispusă de Judecătoria Lehliu Gară prin încheierea din 09
septembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1273/2004. Acesta a emis către
debitoare somațiile de plată nr. 159 din 04 din 01 octombrie 2004, prin care
le-a somat să se prezinte în termen de 8 zile la sediul biroului executorului pentru
plata sumei de 32.000 Euro obiect al contractului de împrumut la care se adaugă
cheltuielile legate de executare.
De asemenea, intimatul a
întocmit procese-verbal de situație și publicații de vânzare privind imobilului
(teren și construcție) ce făceau obiectul garanției ipotecare din contractul de
împrumut, iar după licitațiile efectuate în mod repetat la datele de 26
noiembrie 2004 și 27 decembrie 2004, la care nu s-au prezentat persoane
interesate de adjudecare a bunurilor debitorilor supuse licitației, a fost
acceptată oferta creditorului de adjudecare a acestora în contul datoriei
cuprinzând suma împrumutată de 1.221.568.000 lei la care s-au adăugat dobânzile
aferente, ce se ridicau, potrivit raportului întocmit de expertul contabil A.D.,
la un total de 188.059.014 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare,
cheltuieli achitate la data de 01 aprilie 2005 de debitoarea A.A. Aceasta fiind
întrebată, a declarat că nu are de făcut obiecții cu privire la modul cum a
decurs executarea silită.
În același mod a procedat
intimatul și cu ocazia evacuării, respectiv a solicitat instanței încuviințarea
executării silite, dispusă prin încheierea din 26 ianuarie 2005 a Judecătoriei
Lehliu Gară, pronunțată în dosarul nr. 67/2005, a emis către debitoare
înștiințările necesare, a amânat succesiv executarea la cererea debitoarelor,
iar în final, la data de 14 martie 2005, s-a procedat la punerea în posesie a
adjudecatarului, executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit
că părțile prezente nu au de formulat obiecțiuni cu privire la executare.
Întrucât
în imobil au mai rămas bunurile mobile ale debitoarelor la data de
08 mai 2007 M.G. a solicitat
executorului judecătoresc O.C.
evacuarea
bunurilor debitoarelor G.I. și A.A. din
imobilul obținut la licitație
publică.
În baza acestei cereri și a
înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de
executare silită nr. 70/2007 și, după ce debitoarele au fost înștiințate la
solicitarea lui G.I. s-a amânat executarea, la data de 04 iunie 2007 când s-a
procedat la evacuarea bunurilor mobile aparținând debitoarelor A.A. și G.I., în
prezența agentului șef adjunct de poliție D.F., a adjudecatarului M.G. și a
debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit
că în urma executării s-a soluționat dosarul de executare silită.
În
raport de aceste elemente instanța de fond a constatat că nu există indicii
privind săvârșirea
vreunei infracțiuni de către intimatul O.C. iar eventualele nemulțumiri
în raport de punerea în executare a titlurilor executorii, petentele A.A. și G.I.
aveau la îndemână calea contestației la executare, prevăzută de art. 399 C.
proc. civ., aceasta fiind unica modalitate de cenzurare a actelor de executare
silită și nu formularea unei plângeri penale.
Împotriva sentinței
pronunțate de instanța de fond au declarat recurs petiționarele A.A. și G.I.
solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii, în
conformitate cu prevăzută art. 278
1
alin. (8) lit. b) C. proc. pen.,
și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând
recursurile în conformitate cu prevăzută art. 385
14
C. proc. pen.,
cu referire la art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor
și a materialului din dosarul cauzei constată că acestea sunt nefondate pentru
următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 200
C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu
privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la
stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se
dispună trimiterea în judecată.
Înainte, însă de a se
pronunța cu privire la necesitatea începerii urmăririi penale, organele
judiciare efectuează acte premergătoare pentru verificarea veridicității
afirmațiilor cuprinse în plângerea persoanelor vătămate sau în denunțul
acestora.
Legiuitorul nu limitează activitățile
ce pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conduce la concluzia
că organele de urmărire penală trebuie să efectueze verificările necesare
pentru a se preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate,
eliminând astfel, posibilitatea apariția acelui cadru legal în care pot fi
dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În cauza dedusă analizei,
Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și procurorul au realizat o
analiză completă a actelor existente la dosarul cauzei apreciind, justificat că
soluția de neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică.
Astfel, din contractul de
împrumut cu garanție imobiliară autentificat de către notarul public A.S.L.
prin încheierea de autentificare nr. 568 din 3 mai 2003, rezultă că numitul M.G.,
în calitate de împrumutător, a împrumutat petiționarelor suma de 32000 euro, cu
scadență la data de 5 iulie 2004, garantând împrumutul cu instituirea unei
ipoteci convenționale asupra terenului și construcției situate în com.
Belciugatele, jud. Călărași.
Notarul public a luat act de
manifestarea de voință a părților contractante, contractul fiind redactat și întocmit
în 7 exemplare de către avocatul S.C., părțile primind un număr de 6 exemplare.
În condițiile în care
părțile au fost prezente, au luat cunoștință de conținutul contractului,
inclusiv a sumei împrumutate, susținerile acestora în sensul că a primit o sumă
de bani mai mică nu au suport probator.
Cât privește încheierea de rectificare
nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care s-a precizat că data întocmirii
încheierii nr. 568 a fost 6 mai 2004 și nu 6 mai 2003, aceasta a fost dată cu
respectarea legii, fiind o eroare materială evidentă.
Nici activitatea desfășurată
de către executorul judecătoresc O.C. nu poate să îmbrace forma ilicitului
penal.
Intimatul, în virtutea
atribuțiilor de serviciu și cu respectarea acestora, la solicitarea numitului M.G.
a trecut la executarea silită a titlului executoriu constituit din contractul
de împrumut cu garanție imobiliară nr. 568 autentificat de notarul public A.S.L.,
formându-se dosarul execuțional nr. 159/2004.
Ulterior, prin încheierea
din 9 septembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 1273/2004,
s-a dispus încuviințarea cererii de executare silită formulată de creditorul M.G.
împotriva debitoarelor A.A. și G.I. avându-se în vedere contractul de împrumut
nr. 568 din 6 mai 2004 autentificat de notarul public A.S.L.
Executorul, a respectat procedura
prevăzută de lege, fiind emisă somația de plată nr. 159 din 1 octombrie 2004,
solicitându-le debitoarelor ca în termen de 8 zile să se prezinte la biroul executorului
pentru plata sumei de 32.000 euro la care se adaugă cheltuielile de executare.
După parcurgerea procedurii,
la data de 12 ianuarie 2005, executorul judecătoresc a întocmit actul de
adjudecare în favoarea adjudecătorului M.G., valoarea bunurilor imobile
adjudecate fiind de 1.500.000.000 lei.
La data de 1 aprilie 2004, debitoarea
A.A. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc, achitând suma de 87.127.014
lei reprezentând diferența de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare
silită, afirmând, totodată nu au de făcut obiecțiuni cu privire la modul cum a
decurs executarea silită.
Ulterior la data de 12
ianuarie 2005 numitul M.G. a solicitat punerea în posesia imobilelor adjudecate
astfel încât executorul judecătoresc O.C. a format dosarul execuțional nr. 4/205
și a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviințarea executării silite.
Având în vedere încheierea din
26 ianuarie 2005 dată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 67/2005, s-a
dispus încuviințarea cererii de executare silită formulată de același creditor
împotriva debitoarelor A.A. și G.I.
Și în această procedură au
fost respectate dispozițiile legale, executorul judecătoresc îndeplinindu-și în
mod corespunzător a atribuțiile de serviciu.
În atare condiții, cum în
cauză nu rezultă indiciile săvârșirii de către făptuitori a vreunei fapte
penale, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin.
(6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct.
1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de
petiționarele A.A. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 57 din 3 martie 2008
a Curții de Apel București.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurentele petiționare vor fi obligate la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de petiționarele A.A. și G.I. împotriva sentinței penale nr.
57 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru
cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenții petiționari
la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către
intimatul M.G.
Obligă recurenții
petiționari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 mai 2008.