ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din 3 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 14/2/2008, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarele A.A. și G.I. împotriva ordonanței nr. 933/P/2007 din 31 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Petiționara A.A. a formulat plângere penală, prin care a solicitat cercetarea penală a executorului judecătoresc O.C.

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și complicitate la înșelăciune prevăzută art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (l), (2) și (3) C. pen., întrucât în exercitarea atribuțiilor de serviciu a întocmit, cu încălcarea dispozițiilor legale, la datele de 12 ianuarie 2005 și 10 mai 2007, acte de adjudecare în procedura de executare silită derulată față de debitorul G.I., fără a exista o hotărâre judecătorească care să constituie titlu executoriu. Astfel, în mod nelegal, au fost adjudecate de către numitul M.G., de conivență cu executorul judecătoresc, un teren și o casă, provocând un prejudiciu în cuantum de 150.000 Euro.

De asemenea, petenta a mai solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public A.S.L. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece, la data de 06 mai 2003, cu ocazia perfectării contractului de împrumut cu garanție bancară nr. 568 a atestat în mod nereal că numitul M.G. a împrumutat pe A.A. și G.I. cu suma de 32.000 Euro, deși în realitate acestea nu au primit suma, soțul petentei, A.E.D. primind prin transfer bancar doar o parte din împrumut, respectiv suma de 20.000 Euro. În plus, potrivit susținerilor petentei, notarul public a redactat încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a precizat, în mod nereal, că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 și nu data de 06 mai 2003. Prin aceeași plângere, petenta A.A.

a solicitat cercetarea penală a numitului M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și 3 C. pen., întrucât a încheiat contractul de împrumut cu garanție bancară nr. 568 prin care a împrumutat pe A.A. și G.I. cu suma de 32.000 Euro, deși în realitate acestea nu au primit decât o parte din împrumut, respectiv suma de 20.000 Euro. În baza acestui contract „fals” M.G. și-a adjudecat, cu complicitatea executorului judecătoresc O.C., casa și un teren în suprafață de 1.800 m.p. aparținând mamei petentei, G.I., valorând 150.000 Euro. De asemenea, potrivit petentei, M.G. se face vinovat și de comiterea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (l) C. pen., deoarece, prin amenințări, a constrâns pe G.I.

„să semneze o serie de acte, prin care aceasta și-ar fi exprimat acordul” să-i cedeze casa și terenul, valorând peste 150.000 Euro, contra unui împrumut de 20.000 Euro. Totodată, petenta A.A. a mai solicitat cercetarea penală și a numitului E.F. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., acesta prezentându-se în mod mincinos ca fiind avocat, membru al Baroului București, calitate în care a cerut pentru asistența juridică acordată suma de 940.000.000 Rol. Astfel, potrivit comunicării nr. l57/ P din 27 iunie 2005 a decanului Baroului București, adresată petentului A.E.D., reiese faptul că E.F. nu face și nu a făcut parte din Baroul București. În plus, petenta mai învederează și faptul că avocatul S.C.

a redactat în mod nelegal contractul de împrumut autentificat de notarul public A.S.L. participând la actele de executare silită efectuate față de mama sa, G.I., precum și faptul că M.G. a falsificat și o chitanță datată 06 iulie 2004 prin care E.D.A. ar fi împrumutat suma de 9.600 Euro cu scadența la data de 03 august 2004, garantând cu apartamentul situat în București. Din cercetările efectuate parchetul a reținut următoarele: Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de către notarul public A.S.L. prin încheierea nr. 568 din 03 mai 2003, rectificată cu privire la eroarea materială strecurată cu privire la anul întocmirii (ca fiind 2004), prin încheierea nr. 3224 din 11 octombrie 2004, numitul M.G., în calitate de împrumutător, a împrumutat numitelor A.A.

și G.I. suma de 32.000 Euro, cu scadența la data de 05 iulie 2004, garantând cu instituirea unei ipoteci convenționale asupra terenului și construcției situate în com. Belciugatele, jud. Călărași, tarlaua 4 , compus din teren intravilan, în suprafață de 1.800 m.p., împreună cu construcția aflată pe acesta. Contractul a fost redactat și editat în 7 exemplare de către avocatul C.S., eliberându-se părților, de către notar, un număr de 6 exemplare. În ceea ce privește sesizarea petentei A.A. cu privire la consemnarea nereală de către notarul public a plății sumei de 32.000 Euro, din analizarea clauzei din contract cu privire la primirea prețului rezultă mențiunea că „Noi A.A. și G.I., declarăm că astăzi, data autentificării prezentului contract, am primit cu titlu de împrumut de la dl. M.G.

suma de 32.000 (treizeci și două mii) Euro, reprezentând echivalentul în Euro al sumei de 291.360.000 (un miliard două sute nouăzeci și unu milioane trei sute șaizeci mii) lei.” Prin urmare, nu se face precizarea că banii se vor da în fața notarului, în consecință acesta nu avea obligația de a constata „ex propris sensibus” plata sumei, fiind suficientă afirmația părților semnatare în fața notarului că s-a realizat plata, acesta constatând manifestarea lor de voință în cuprinsul actului. Referitor la emiterea de către notarul public a încheierii de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 și nu data de 06 mai 2003, din verificările efectuate în registrul general notarial reiese faptul că încheierea nr. 568 figurează înregistrată la poziția nr. 1094 din 06 mai 2004. De altfel, certificatul fiscal eliberat de C.L.

Belciugatele numitei A.A. cât și împuternicirea avocațială dată de împrumutătorul M.G. avocatului C.S. pentru redactarea contractului de împrumut în vederea autentificării de către notarul public, aflate la dosarul notarial, au ca dată tot cea de 06 mai 2004. Prin urmare, afirmația numitei A.A. potrivit căreia data încheierii contractului nu este cea rectificată de către notarul public A.S.L. este una nereală. Prin cererea din 01 septembrie 2004, formulată la Biroul executorului judecătoresc O.C. situat în localitatea Lehliu Gară, numitul M.G. a solicitat executarea silită a titlului executoriu constituit din contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 568 autentificat de notarul public A.S.L., cu privire la debitorii A.A.

și G.I. În baza acestei cereri și a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 159/2004 și a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviințarea executării silite în baza contractului susmenționat. Prin încheierea din 09 septembrie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunțată în dosarul nr. 1273/2004 s-a dispus, prin încheiere executorie, încuviințarea cererii de pornire a executării silite formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. și G.I., în privința titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară, autentificat sub nr. 568 de către B.N.P. A.S.L.

Această solicitare a executorului judecătoresc de încuviințare executării silite, a fost una ce prisosește, în raport de cerințele legale, având în vedere dispozițiile art. 66 din Legea nr. 36/1995, întrucât contractul de împrumut din cauză este un act întocmit de notarul public ce are ca obiect o creanță, certă, lichidă și exigibilă, având astfel putere de titlu executoriu de la data exigibilității acesteia, fără a fi necesară învestirea cu putere executorie de către instanță. În continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare somațiile de plată nr. 159/04 din 01 octombrie 2004, prin care le-a somat să se prezinte în termen de 8 zile la sediul biroului executorului pentru plata sumei de 32.000 Euro obiect al contractului de împrumut la care se adaugă cheltuielile legate de executare.

Executorul judecătoresc a întocmit, la data de 14 octombrie 2004, proces-verbal de situație, iar la data de 26 octombrie 2004, publicația de vânzare nr. 159 cu privire la licitația publică vizând imobilele ce făceau obiectul garanției ipotecare din contractul de împrumut, ce constituia titlu executoriu. După licitații efectuate în mod repetat, la datele de 26 noiembrie 2004 și 27 decembrie 2004, la care nu s-au prezentat persoane interesate de adjudecare a bunurilor debitorilor supuse licitației, a fost acceptată oferta creditorului de adjudecare a acestora în contul datoriei cuprinzând suma împrumutată de 1.221.568.000 lei la care se adaugă dobânzile aferente, ce se ridicau potrivit raportului întocmit de expertul contabil A.D.

la un total de 188.059.014 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare. Astfel, a fost întocmit, la data de 12 ianuarie 2005, de către executorul judecătoresc O.C. actul de adjudecare în favoarea adjudecatarului M.G., valoarea bunurilor imobile adjudecate fiind de 1.500.000.000 lei. La data de 01 aprilie 2005 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc debitoarea A.A. care a achitat suma de 87.127.014 lei, reprezentând diferența de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită. Cu această ocazie s-a consemnat de către executor în cuprinsul procesului-verbal încheiat faptul că se constată încheiată executarea silită, iar debitoarea A.A. „fiind întrebată, declară că nu are de făcut obiecții cu privire la modul cum a decurs executarea silită”, procesul verbal fiind semnat de către aceasta din urmă.

Prin cererea din 12 ianuarie 2005, formulată la Biroul executorului judecătoresc O.C., numitul M.G. a solicitat punerea în posesie cu privire la imobilele adjudecate la executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 159/2004. În baza acestei cereri și a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 4/2005 și a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviințarea executării silite. Prin încheierea din 26 ianuarie 2005 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunțată în dosarul nr. 67/2005, s-a dispus prin încheiere executorie încuviințarea cererii de pornire a executării silite formulată de creditorul M.G. împotriva debitoarelor A.A. și G.I., în privința titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc O.C.

în dosarul de executare nr. 159/2004. În continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare înștiințările nr. 4 din 09 februarie 2005, pentru a fi prezente la data de 28 februarie 2005 orele 14.00 la imobilele situate în com. Belciugatele, jud. Călărași, obiect al actului de adjudecare nr. 159/2004. La data precizată în înștiințare, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilelor și, având în vedere solicitarea debitoarelor, executorul judecătoresc, cu acordul adjudecatarului, a amânat executarea fixând un nou termen pentru data de 09 martie 2005, orele 10.30. Și la această dată, față de aceeași solicitare, cu acordul adjudecatarului, s-a mai dat un termen pentru data de 14 martie 2005. În final, la data de 14 martie 2005, orele 12,00, s-a procedat la punerea în posesie a adjudecatarului M.G., în prezența agentului șef de poliție B.G., a avocatului F.E.

și a debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că părțile prezente nu au de formulat obiecțiuni cu privire la executare. În imobil au mai rămas bunurile mobile ale debitoarelor fiind fixat ca termen de ridicare data de 25 martie 2007. La data de 25 martie 2005 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc soțul debitoarei A.A., numitul A.E., care a achitat suma de 13.000.000 lei, reprezentând diferența de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită, constatându-se de către executor prin proces-verbal încheiată executarea silită. Prin cererea formulată la data de 08 mai 2007 M.G. a solicitat executorului judecătoresc O.C. evacuarea bunurilor debitoarelor G.I.

și A.A. din imobilul obținut la licitație publică prin actul de adjudecare întocmit în dosarul de executare nr. 159/2004 de către biroul aceluiași executor judecătoresc. În baza acestei cereri și a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 70/2007. În continuare, executorul judecătoresc a emis către debitoare înștiințările nr. 70 din 10 mai 2007, pentru a fi prezente la data de 31 mai 2007 la imobilul situat în com. Belciugatele, jud. Călărași, obiect al actului de adjudecare nr. 159/2004. La data de 31 mai 2007, orele 11,00, executorul judecătoresc s-a deplasat la locul situării imobilului și, având în vedere solicitarea debitoarei G.I.

de amânare a executării, executorul judecătoresc, cu acordul adjudecatarului, a amânat executarea fixând un nou termen pentru data de 04 iunie 2007, orele 10,30. În cele din urmă, la data de 04 iunie 2007, la orele 08,30, s-a procedat la evacuarea bunurilor mobile aparținând debitoarelor A.A. și G.I., în prezența agentului șef adjunct de poliție D.F., a adjudecatarului M.G. și a debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că în urma executării se constată soluționat dosarul de executare silită. Prin urmare, executorul judecătoresc O.C. și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, efectuând demersurile necesare în vederea punerii în executare, cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură Civilă a titlului executoriu constituit de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de notarul public, precum și a actului de adjudecare nr. 159/2004.

Cât privește cererile de suspendare a executării silite formulate de debitoare pe parcursul executării silite în cele 3 dosare de executare susmenționate, în condițiile în care instanța de judecată nu a dispus suspendarea executării, executorul judecătoresc avea obligația de a continua executarea silită. De asemenea, față de eventualele nemulțumiri în raport de modalitatea de punere în executare a titlurilor executorii, debitoarele A.A. și G.I. au avut la îndemână calea contestației la executare, prevăzută de art. 399 C. proc. civ., aceasta fiind unica modalitate de cenzurare a actelor de executare silită și nu formularea unei plângeri penale. Referitor la redactarea contractului de împrumut de către avocatul C.S.

, ce acorda asistență juridică în baza contractului nr. 2962 din 06 mai 2004, fiind împuternicit în acest sens de M.G., aceasta s-a realizat în mod legal, fiind posibilă potrivit art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, care prevede că „înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părților interesate .” De asemenea, cu privire la asistența juridică acordată, de avocat, numitului M.G., se reține că apărătorul reclamantului avea obligația de diligentă de a utiliza toate căile legale pentru susținerea intereselor clientului său. În acest cadru, conform art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale, constatându-se că faptele sesizate prin plângere nu există, față de executorul judecătoresc O.C., notarul public A.S.L. și avocatul C.S. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la faptele penale sesizate prin plângere de petentă cu privire la M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. (l) C. pen., de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., precum și cu privire la numitul E.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 51/1995, modificată, raportat la art. 281 C. pen. și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l) și (2) C. pen.

și declinarea spre soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, competent din punct de vedere material și teritorial, potrivit art. 25 C. proc. pen. și art. 30 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Plângerea formulată de către petente împotriva ordonanței nr. 933/P/2007 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Cutea de Apel București prin rezoluția nr. 1939/II/2/2007 din 11 decembrie 2007. La data de 3 ianuarie 2008 petentele au formulat plângere la instanță î ntemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Instanța de fond a constatat că plângerea petentelor este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Sub un prim aspect s-a reținut că instanța nu poate analiza, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., decât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de executorul judecătoresc O.C., notarul public A.S.L. și avocatul S.C. nu și soluția de disjungere a cauzei și declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București pentru cercetarea numiților M.G. și E.F. (aceștia fiind citați în cauză în calitate de intimați numai în raport de precizările exprese ale apărării, în sensul că plângerea vizează și soluția de disjungere). Cu privire la intimatul S.C. se susține, prin plângere, că acesta a redactat în mod nelegal contractul de împrumut cu garanție imobiliară (ce ulterior a fost autentificat de către notarul public A.S.L.) în care suma împrumutată nu corespunde adevărului, în realitate acesta fiind de 20.000 euro și nu de 32.000 euro și că a participat la actele de executare silită efectuate față G.I.

Instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, acordau dreptul apărătorului părții (intimatul era apărătorul numitului M.G. asistență juridică fiind acordată în baza contractului nr. 2962 din 06 mai 2004) de a redacta înscrisuri pentru care legea prevede forma autentică. Referitor la suma de bani împrumutată de către petentele A.A. și G.I., din cuprinsul contractului rezultă că aceasta a fost suma de bani declarată de către cele două ca fiind primită „noi, A.A. și G.I. declarăm că am primit cu titlu de împrumut de la dl M.G. suma de 32.000 euro”, cele două semnând acest contract „după ce l-am citit și am constatat că el corespunde voinței și condițiilor stabilite de noi” și necontestând faptul că semnăturile nu le-ar aparține.

Pe de altă parte, din cuprinsul contractului de împrumut nu rezultă că suma de bani s-ar fi înmânat în prezența intimatului S.C. În ceea ce privește asistența juridică acordată numitului M.G. pe parcursul evacuării petentei G.I., în mod evident această faptă nu are caracter penal, apărătorul asumându-și în baza contractului o obligație de diligentă, respectiv de a uza de toate căile legale în vederea susținerii intereselor clientului său. De altfel, nici din plângere și nici din concluziile scrise depuse la dosar nu rezultă în ce ar consta, în opinia petentelor, activitatea infracțională a intimatului, în cadrul procedurii de evacuare.

Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat și în ordonanța atacată potrivit art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 „avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. (5), în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului”. Referitor la intimata A.S.L. s-a susținut că aceasta ar fi comis infracțiunea de fals intelectual, fapta constând, în opinia petentelor, în aceea că ar fi autentificat contractul de împrumut cu garanție bancară nr. 568 din 06 mai 2003 atestând nereal că numitul M.G.

a împrumutat pe A.A. și G.I. cu suma de 32.000 Euro, deși în realitate suma era doar de 20.000 Euro. De asemenea, s-a mai susținut că aceasta a redactat încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost cea de 06 mai 2004 și nu data de 06 mai 2003. Ca și în cazul intimatului S.C. instanța a constatat că suma de bani prevăzută în contractul de împrumut nu a fost plătită în fața notarului, astfel că aceasta nu putea decât să ia act de afirmațiile părților contractante în sensul că au primit în integralitate suma menționată în contract.

În ceea ce privește încheierea de rectificare, aceasta corespunde realității, din verificările efectuate în R.G.N., rezultă că data la care a fost înregistrată încheierea nr. 568 este data de 06 mai 2004 și nu data de 06 mai 2003. De altfel, chiar din cuprinsul încheierii de autentificare nr. 568, rezultă faptul că menționarea datei de 06 mai 2003 este rezultatul unei erori materiale, întrucât în contractul autentificat se fac referiri la extrasul de carte funciară nr. 454 din 06 mai 2004, certificatul fiscal nr. 802 din 06 mai 2004, iar chitanțele care atestă plata onorariului datează tot din anul 2004. Referitor la intimatul O.C., executor judecătoresc, instanța a constatat că acesta și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, efectuând demersurile necesare în vederea punerii în executare a titlului executoriu, reprezentat de contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat, precum și a actului de adjudecare nr. 159/2004.

S-a reținut că acesta a constituit, în baza cererii formulate de către numitul M.G., dosarul de executare silită nr. 159/2004 și a solicitat încuviințarea executării silite, încuviințare dispusă de Judecătoria Lehliu Gară prin încheierea din 09 septembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1273/2004. Acesta a emis către debitoare somațiile de plată nr. 159 din 04 din 01 octombrie 2004, prin care le-a somat să se prezinte în termen de 8 zile la sediul biroului executorului pentru plata sumei de 32.000 Euro obiect al contractului de împrumut la care se adaugă cheltuielile legate de executare.

De asemenea, intimatul a întocmit procese-verbal de situație și publicații de vânzare privind imobilului (teren și construcție) ce făceau obiectul garanției ipotecare din contractul de împrumut, iar după licitațiile efectuate în mod repetat la datele de 26 noiembrie 2004 și 27 decembrie 2004, la care nu s-au prezentat persoane interesate de adjudecare a bunurilor debitorilor supuse licitației, a fost acceptată oferta creditorului de adjudecare a acestora în contul datoriei cuprinzând suma împrumutată de 1.221.568.000 lei la care s-au adăugat dobânzile aferente, ce se ridicau, potrivit raportului întocmit de expertul contabil A.D., la un total de 188.059.014 lei, la care se adăugau cheltuielile de executare, cheltuieli achitate la data de 01 aprilie 2005 de debitoarea A.A.

Aceasta fiind întrebată, a declarat că nu are de făcut obiecții cu privire la modul cum a decurs executarea silită. În același mod a procedat intimatul și cu ocazia evacuării, respectiv a solicitat instanței încuviințarea executării silite, dispusă prin încheierea din 26 ianuarie 2005 a Judecătoriei Lehliu Gară, pronunțată în dosarul nr. 67/2005, a emis către debitoare înștiințările necesare, a amânat succesiv executarea la cererea debitoarelor, iar în final, la data de 14 martie 2005, s-a procedat la punerea în posesie a adjudecatarului, executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că părțile prezente nu au de formulat obiecțiuni cu privire la executare. Întrucât în imobil au mai rămas bunurile mobile ale debitoarelor la data de 08 mai 2007 M.G.

a solicitat executorului judecătoresc O.C. evacuarea bunurilor debitoarelor G.I. și A.A. din imobilul obținut la licitație publică. În baza acestei cereri și a înscrisurilor anexate, executorul judecătoresc O.C. a constituit dosarul de executare silită nr. 70/2007 și, după ce debitoarele au fost înștiințate la solicitarea lui G.I. s-a amânat executarea, la data de 04 iunie 2007 când s-a procedat la evacuarea bunurilor mobile aparținând debitoarelor A.A. și G.I., în prezența agentului șef adjunct de poliție D.F., a adjudecatarului M.G. și a debitoarei G.I., executorul judecătoresc consemnând în procesul-verbal întocmit că în urma executării s-a soluționat dosarul de executare silită. În raport de aceste elemente instanța de fond a constatat că nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către intimatul O.C.

iar eventualele nemulțumiri în raport de punerea în executare a titlurilor executorii, petentele A.A. și G.I. aveau la îndemână calea contestației la executare, prevăzută de art. 399 C. proc. civ., aceasta fiind unica modalitate de cenzurare a actelor de executare silită și nu formularea unei plângeri penale. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs petiționarele A.A. și G.I. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea plângerii, în conformitate cu prevăzută art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Înalta Curte, examinând recursurile în conformitate cu prevăzută art. 385 14 C. proc.

pen., cu referire la art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Înainte, însă de a se pronunța cu privire la necesitatea începerii urmăririi penale, organele judiciare efectuează acte premergătoare pentru verificarea veridicității afirmațiilor cuprinse în plângerea persoanelor vătămate sau în denunțul acestora.

Legiuitorul nu limitează activitățile ce pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, ceea ce conduce la concluzia că organele de urmărire penală trebuie să efectueze verificările necesare pentru a se preîntâmpina începerea urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminând astfel, posibilitatea apariția acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate. În cauza dedusă analizei, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și procurorul au realizat o analiză completă a actelor existente la dosarul cauzei apreciind, justificat că soluția de neînceperea urmăririi penale este legală și temeinică. Astfel, din contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de către notarul public A.S.L.

prin încheierea de autentificare nr. 568 din 3 mai 2003, rezultă că numitul M.G., în calitate de împrumutător, a împrumutat petiționarelor suma de 32000 euro, cu scadență la data de 5 iulie 2004, garantând împrumutul cu instituirea unei ipoteci convenționale asupra terenului și construcției situate în com. Belciugatele, jud. Călărași. Notarul public a luat act de manifestarea de voință a părților contractante, contractul fiind redactat și întocmit în 7 exemplare de către avocatul S.C., părțile primind un număr de 6 exemplare. În condițiile în care părțile au fost prezente, au luat cunoștință de conținutul contractului, inclusiv a sumei împrumutate, susținerile acestora în sensul că a primit o sumă de bani mai mică nu au suport probator.

Cât privește încheierea de rectificare nr. 3224 din 11 noiembrie 2004 prin care s-a precizat că data întocmirii încheierii nr. 568 a fost 6 mai 2004 și nu 6 mai 2003, aceasta a fost dată cu respectarea legii, fiind o eroare materială evidentă. Nici activitatea desfășurată de către executorul judecătoresc O.C. nu poate să îmbrace forma ilicitului penal. Intimatul, în virtutea atribuțiilor de serviciu și cu respectarea acestora, la solicitarea numitului M.G. a trecut la executarea silită a titlului executoriu constituit din contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 568 autentificat de notarul public A.S.L., formându-se dosarul execuțional nr. 159/2004. Ulterior, prin încheierea din 9 septembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 1273/2004, s-a dispus încuviințarea cererii de executare silită formulată de creditorul M.G.

împotriva debitoarelor A.A. și G.I. avându-se în vedere contractul de împrumut nr. 568 din 6 mai 2004 autentificat de notarul public A.S.L. Executorul, a respectat procedura prevăzută de lege, fiind emisă somația de plată nr. 159 din 1 octombrie 2004, solicitându-le debitoarelor ca în termen de 8 zile să se prezinte la biroul executorului pentru plata sumei de 32.000 euro la care se adaugă cheltuielile de executare. După parcurgerea procedurii, la data de 12 ianuarie 2005, executorul judecătoresc a întocmit actul de adjudecare în favoarea adjudecătorului M.G., valoarea bunurilor imobile adjudecate fiind de 1.500.000.000 lei. La data de 1 aprilie 2004, debitoarea A.A. s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc, achitând suma de 87.127.014 lei reprezentând diferența de sumă rămasă de executat pentru cheltuielile de executare silită, afirmând, totodată nu au de făcut obiecțiuni cu privire la modul cum a decurs executarea silită.

Ulterior la data de 12 ianuarie 2005 numitul M.G. a solicitat punerea în posesia imobilelor adjudecate astfel încât executorul judecătoresc O.C. a format dosarul execuțional nr. 4/205 și a solicitat Judecătoriei Lehliu Gară încuviințarea executării silite. Având în vedere încheierea din 26 ianuarie 2005 dată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 67/2005, s-a dispus încuviințarea cererii de executare silită formulată de același creditor împotriva debitoarelor A.A. și G.I. Și în această procedură au fost respectate dispozițiile legale, executorul judecătoresc îndeplinindu-și în mod corespunzător a atribuțiile de serviciu. În atare condiții, cum în cauză nu rezultă indiciile săvârșirii de către făptuitori a vreunei fapte penale, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele A.A. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 57 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele petiționare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarele A.A. și G.I. împotriva sentinței penale nr. 57 din 3 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul M.G. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2008.