ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1420/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. - Prin sentința penală nr. 23/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a reținut că prin cererea înregistrată la 02 octombrie 2009 pe rolul acestei instanțe, petenta D.I. a formulat plângere împotriva rezoluției din 09 septembrie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de D.I. împotriva rezoluției din 05 august 2009 dispusă în Dosarul nr. 1523/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarii publici M.G.O. și A.A.J. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., precum și față de numiții G.I. și G.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că deși nu a fost în legătură cu înserarea unor clauze în contract, notarii publici au refuzat să le radieze sub pretextul că „există un contract tip care va putea fi modificat ulterior” și totodată nu i-au adus la cunoștință efectele juridice ale contractului pe care dacă le cunoștea nu mai semna contractul.

De asemenea, urmărirea penală nu este completă, în sensul că nu s-au făcut confruntări între notari și petentă, și notari și ceilalți făptuitori și nu s-a insistat în audierea făptuitorilor pentru a rezulta legătura ilicită dintre aceștia în scopul deposedării petentei de locuință în mod ilegal și fraudulos.

Totodată, nu este adevărată consemnarea din rezoluție în sensul că la dosarul de urmărire penală ar exista o declarație olografă în care petenta ar fi confirmat faptul că ar fi primit suma de 47.700 dolar SUA.

Analizând plângerea de față în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

Prin plângerile penale înregistrate, inițial, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub nr. 1523/P/2008 din data de 06 octombrie 2008, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, sub nr. 14331/P/2008 din data de 19 noiembrie 2008, astfel cum au fost precizate și completate ulterior, numita D.I.,  a solicitat să se efectueze cercetări față de notarii publici M.G.O. și A.A.J., pentru săvârșirea infracțiunilor de „înșelăciune”, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. (constând în încălcarea prevederilor art. 43 și art. 45 din Legea nr. 36 din 16 mai 1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată), precum și față de numiții G.I. și G.A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., atât cu prilejul perfectării contractului de împrumut cu garanție imobiliară din 29 septembrie 2004, cât și cu prilejul perfectării contractului de vânzare-cumpărare din 11 martie 2005, ambele autentificate la Biroul Notarilor Publici Asociați M.G.O. și A.A.J. din București.

Petenta susține că, la data de 29 septembrie 2004, a încheiat, în calitate de împrumutată, un contract de împrumut pentru suma de 47.700 dolar SUA, garantând restituirea acestei sume către numitul G.I. cu imobilul proprietate personală, situat în București, sector 2.

În fapt, numita D.I. a primit de la împrumutător numai 35.000 dolar SUA, diferența de 12.700 dolar SUA reprezentând dobânda pe care trebuia să o plătească la suma împrumutată.

Părțile au convenit asupra unei perioade de grație de 3 luni, după care rambursarea împrumutului urma să se facă în rate lunare egale de câte 1050 dolar SUA, până la data de 29 octombrie 2005.

Deși petenta și-a exprimat dezacordul atât față de includerea, în contractul respectiv, a clauzei potrivit căreia, la prima rată neonorată, împrumutătorul putea declanșa procedura evacuării silite, cât și față de neprecizarea modului și a condițiilor în care urma să se facă plata și a solicitat notarilor publici M.G.O. și A.A.J. să efectueze modificările corespunzătoare, aceștia au refuzat, sub pretextul că actul de împrumut trebuia redactat, inițial, conform unicului model-tip existent, putând fi modificat ulterior - ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Numita D.I. susține că notarii publici M.G.O. și A.A.J. nu i-au adus la cunoștință efectele juridice ale contractului respectiv, efecte pe care, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat actul în forma actuală.

După achitarea primelor două rate - pentru care numitul G.I. a refuzat întocmirea unui act doveditor - petenta a intrat în imposibilitate de plată și, deși a anunțat ulterior, la scurt timp de la scadențe celei de-a treia rate, că dispunea de suma necesară efectuării plății, sus-numitul a reușit să evite încasarea banilor, tocmai pentru a putea invoca existența unei rate neonorate și, pe cale de consecință, dreptul său de a declanșa procedura de evacuare silită.

În acest context, numitul G.I. a propus constituirea unei „garanții suplimentare" pentru restituirea împrumutului, prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în cauză. Astfel, părțile au convenit ca, la data de 29 august 2005, să fie restituită întreaga sumă de 47.700 dolar SUA, fără a mai fi achitate dobânzile lunare aferente ori alte dobânzi suplimentare, urmând ca, după acoperirea integrală a debitului, proprietatea asupra imobilului respectiv să fie retransferată către petenta.

Solicitând, cu prilejul încheierii actului de vânzare-cumpărare, lămuriri în legătură cu omisiunea menționării înțelegerii reale intervenite între părți, cu inserarea precizării potrivit căreia numita D.I. a primit suma de 47.700 dolar SUA, reprezentând prețul vânzării-cumpărării, chiar la data autentificării contractului, precum și cu privire la mențiunea în sensul că eliberarea imobilului urma să se realizeze la data de 31 august 2005, petentei i s-a explicat, de către notarul public M.G.O. și numitul G.I., în prezența notarului public A.A.J., că actul respectiv trebuia conceput în forma actuală pentru a avea o aparență de legalitate, cămătăria fiind interzisă de legea penală.

Ulterior, deși petenta a insistat în repetate rânduri, numitul G.I. a refuzat categoric să accepte ca garanție, conform înțelegerii prealabile, alt imobil în locul celui ipotecat, iar la data scadenței a pretins 5000 euro în plus fața de suma împrumutată, pentru revânzarea imobilului respectiv.

În intervalul de timp „acordat" petentei pentru obținerea banilor, numitul G.I. a intentat proces de evacuare a acesteia din imobilul în cauză.

Fiind audiat în legătură cu condițiile și împrejurările în care au fost autentificate, la Biroul Notarilor Publici Asociați M.G.O. și A.A.J. din București, contractul de împrumut cu garanție imobiliară din 29 septembrie 2004 și contractul de vânzare-cumpărare din 11 martie 2005, numitul G.I. - unic semnatar, în calitate de împrumutător, respectiv de cumpărător, al acestor contracte - a arătat, pe de o parte, că actul de împrumut reflectă acordul real de voință dintre părți și a fost semnat de bunăvoie, de către petenta, care l-a citit în prealabil și nu a formulat obiecțiuni cu privire la clauzele contractuale.

În susținerea afirmațiilor sale, numitul G.I. a prezentat o declarație olografă datată „29 septembrie 2004", prin care petenta a confirmat primirea sumei de 47.700 dolar SUA, conform contractului de împrumut.

Pe de altă parte, sus-numitul a declarat că la începutul anului 2005, constatând faptul că se întârziase plata unei rate lunare, a contactat-o pe petenta, pentru a-și recupera suma respectivă.

Cu prilejul respectiv, numita D.I. a recunoscut faptul că se afla în imposibilitate de plată, propunându-i numitului G.I. ca, în schimbul sumei totale pe care o avea de restituit, să îi transfere acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului constituit, inițial, ca garanție a împrumutului.

Numitul G.I. a acceptat atât propunerea respectivă, cât și rugămintea petentei de a-i permite să locuiască în imobilul respectiv până la data de 31 august 2005.

Astfel, a fost întocmit și autentificat contractul de vânzare -cumpărare din 11 martie 2005.

Ulterior datei de 31 august 2005, petenta a refuzat să mai elibereze imobilul respectiv și a introdus, la Judecătoria Sector 2 București, o acțiune prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului sus-menționat.

În urma declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 15587 din 25 octombrie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 68 din 02 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Cu prilejul audierii, notarul public A.A.J. a precizat că nu a asistat la încheierea și autentificarea celor două contracte și nu cunoaște împrejurările concrete în care acestea au fost perfectate.

La rândul său, notarul public M.G.O. a arătat că înscrisurile respective au fost redactate la cererea părților și potrivit voinței acestora și autentificate după ce părțile le-au citit, au declarat că sunt de acord cu conținutul lor și au consimțit la autentificare.

Curtea apreciază că soluțiile Parchetului sunt legale și întemeiate pe probele administrate.

Astfel, corect s-a reținut că faptele reclamate în sarcina notarilor publici nu constituie infracțiuni întrucât înscrisurile autentificate au fost redate la cererea părților și potrivit voinței acestora, iar părțile le-au citit și au declarat că sunt de acord cu conținutul lor, consimțind la autentificare.

De altfel, fiind vorba de acte autentice, acestea sunt valabile sub aspectul consimțământului și mențiunilor acestora până la înscrierea în fals.

Astfel, solicitările petentei de a fi completată urmărirea penală prin efectuarea de confruntări, luarea unor declarații nu sunt utile și necesare cauzei în raport de puterea probantă a înscrisului autentic și de infracțiunile sesizate.

Referitor la împrejurările în care a fost autentificat contractul de vânzare - cumpărare din 11 martie 2005, corect s-au reținut că acestea au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 5949/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de numiții G.I. și G.A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj și înșelăciune, constatându-se că faptele sesizate nu există.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta D.I.

II. - Împotriva acestei sentințe penale petiționara D.I. a declarat recurs criticând-o ca netemeinică solicitând desființarea rezoluției, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea începerii urmăririi penale, fără cheltuieli de judecată.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul de față se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, judecătorul fondului prin conformare deplină la dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluția atacată nr. 1523/P/2008 din 5 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri nou prezentate a statuat în mod justificat caracterul legal și temeinic al rezoluției procurorului datorat celor rezultate din actele premergătoare efectuate în cauză.

Astfel, petiționara D.I. a pretins prin plângerea penală originară că

la data de 29 septembrie 2004, a încheiat, în calitate de

împrumutată, un contract de împrumut pentru suma de 47.700 dolar SUA, garantând restituirea acestei sume către numitul G.I. a imobilul proprietate personală, situat în București, sector 2.

În fapt, numita D.I. a primit de la împrumutător

numai 35.000 dolar SUA, diferența de 12.700 dolar SUA reprezentând dobânda

pe care trebuia să o plătească la suma împrumutată.

Părțile au convenit asupra unei perioade de grație de 3 luni, după care rambursarea împrumutului urma să se facă în rate lunare egale de câte 1050 dolar SUA, până la data de 29 octombrie 2005.

Deși petenta și-a exprimat dezacordul atât față de includerea, în contractul respectiv, a clauzei potrivit căreia, la prima rată neonorată, împrumutătorul putea declanșa procedura evacuării silite, cât și față de

neprecizarea modului și a condițiilor în care urma să se facă plata și a solicitat

notarilor publici M.G.O. și A.A.J. să efectueze

modificările corespunzătoare, aceștia au refuzat, sub pretextul că actul de împrumut trebuia redactat, inițial, conform unicului model-tip existent, putând fi modificat ulterior - ceea ce nu s-a mai întâmplat.

Numita D.I. susține că notarii publici M.

G.O. și A.A.J. nu i-au adus la cunoștință efectele

juridice ale contractului respectiv, efecte pe care, dacă le-ar fi cunoscut, nu ar fi încheiat actul în forma actuală.

După achitarea primelor două rate - pentru care numitul

G.I. a refuzat întocmirea unui act doveditor - petenta a intrat

în imposibilitate de plată și, deși a anunțat ulterior, la scurt timp de la scadența celei de-a treia rate, că dispunea de suma necesară efectuării plății, sus-numitul a reușit să evite încasarea banilor, tocmai pentru a putea invoca existența unei rate neonorate și, pe cale de consecință, dreptul său de a declanșa procedura de evacuare silită.

În acest context, numitul G.I. a propus

constituirea unei „garanții suplimentare" pentru restituirea împrumutului, prin

încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în cauză.

Astfel, părțile au convenit ca, la data de 29 august 2005, să fie restituită întreaga sumă de 47.700 dolar SUA, fără a mai fi achitate dobânzile lunare

aferente ori alte dobânzi suplimentare, urmând ca, după acoperirea integrală a

debitului, proprietatea asupra imobilului respectiv să fie retransferată către petentă.

Solicitând, cu prilejul încheierii actului de vânzare-cumpărare, lămuriri în legătură cu omisiunea menționării înțelegerii reale intervenite între părți, cu inserarea precizării potrivit căreia numita D.I. a primit suma de 47.700 dolar SUA, reprezentând prețul vânzării-cumpărării, chiar la data autentificării contractului, precum și cu privire la mențiunea în sensul că

eliberarea imobilului urma să se realizeze la data de 31 august 2005, petentei i s-a

explicat, de către notarul public M.G.O. și numitul

G.I., în prezența notarului public A.A.J., că

actul respectiv trebuia conceput în forma actuală pentru a avea o aparență de legalitate, cămătăria fiind interzisă de legea penală.

Ulterior, deși petenta a insistat în repetate rânduri, numitul G.I. a refuzat categoric să accepte ca garanție, conform înțelegerii prealabile, alt imobil în locul celui ipotecat, iar la data scadenței a pretins 5000 euro în plus față de suma împrumutată, pentru revânzarea imobilului respectiv.

În intervalul de timp „acordat” petentei pentru obținerea banilor, numitul G.I. a intentat proces de evacuare a acesteia din imobilul în cauză.

Fiind audiat în legătură cu condițiile și împrejurările în care au fost autentificate, la Biroul Notarilor Publici Asociați M.G.O. și A.A.J. din București, contractul de împrumut cu garanție imobiliară din 29 septembrie 2004 și contractul de vânzare-cumparare din

11 martie 2005, numitul G.I. - unic semnatar, în calitate de

împrumutător, respectiv de cumpărător, al acestor contracte - a arătat, pe de o parte, că actul de împrumut reflectă acordul real de voință dintre părți și a fost semnat de bunăvoie, de către petentă, care l-a citit în prealabil și nu a formulat obiecțiuni cu privire la clauzele contractuale.

În susținerea afirmațiilor sale, numitul G.I. a prezentat o declarație olografă datată „29 septembrie 2004", prin care petenta a confirmat primirea sumei de 47.700 dolar SUA, conform contractului de împrumut.

Pe de altă parte, sus-numitul a declarat că la începutul anului 2005, constatând faptul că se întârziase plata unei rate lunare, a contactat-o pe! petentă, pentru a-și recupera suma respectivă.

Cu prilejul respectiv, numita D.I. a recunoscut faptul că se afla în imposibilitate de plată, propunându-i numitului G.I. ca, în schimbul sumei totale pe care o avea de restituit, să îi transfere acestuia dreptul de proprietate asupra imobilului constituit, inițial, ca garanție a împrumutului.

Numitul G.I. a acceptat atât propunerea respectivă, cât și rugămintea petentei de a-i permite să locuiască în imobilul respectiv până la data de 31 august 2005.

Astfel, a fost întocmit și autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 11 martie 2005.

Ulterior datei de 31 august 2005, petenta a refuzat să mai elibereze

imobilul respectiv și a introdus, la Judecătoria Sector 2 București, o acțiune prin

care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului sus-menționat.

În urma declinării competenței de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei

Sector 1 București, acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 587 din 25 octombrie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.

8 din 02 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Cu prilejul audierii, notarul public A.A.J. a precizat că

asistat la încheierea și autentificarea celor două contracte și nu cunoaște împrejurările concrete în care acestea au fost perfectate.

La rândul său, notarul public M.G.O. a arătat că înscrisurile respective au fost redactate la cererea părților și potrivit voinței acestora și autentificate după ce părțile le-au citit, au declarat că sunt de acord conținutul lor și au consimțit la autentificare.

Așa fiind, în mod legal și temeinic, datorat inexistenței infracțiunilor imputate prin plângerea penală formulată de petiționara D.I. s-a dispus prin rezoluția atacată în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Neînceperea urmăririi penale față de notarii publici M.G.

O. și A.A.J., pentru săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.I. împotriva sentinței penale nr. 23/ F din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția l-a penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.