ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și a Fondului Locativ Craiova a chemat în judecată A.N.A.F. prin Biroul de Control pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună suspendarea provizorie a executării silite pornite la cererea pârâtului M.E.F. – A.N.A.F.

prin Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Dolj în baza titlului executoriu nr. 411 din 27 mai 2008 emis în temeiul Deciziei de impunere nr. 2962 din 10 aprilie 2008, până la soluționarea anulării parțiale nr. 1191/54/2008, aflat pe rolul Curții de Apel Craiova cu termen la 11 iunie 2008. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere la autoritatea competentă, solicitând revocarea în parte a deciziei de impunere pentru suma de 645.137 lei reprezentând vărsăminte pentru persoane cu handicap. Deși au fost contestate, pârâtul, în baza deciziei de impunere a emis titlu executoriu prin care a înființat poprire pe toate conturile regiei pentru întreaga sumă, deși fusese parțial contestată.

Măsura asiguratorie de indisponibilizare a întregii sume aducându-i reclamantei mari prejudicii, având în vedere că specificul activității ei este de interes public. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 197 din 7 august 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. prin biroul de control pentru contribuabilii mijlocii Dolj, dispunând suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 2962 din 10 aprilie 2008 pentru suma de 645.137 lei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare a acestor acte fiscale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.

S-a mai reținut că alături de aceste argumente, se are în vedere și recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. În fine, instanța de fond a apreciat că pentru evitarea excesului de putere din partea autorității fiscale, executarea în întregime a actului administrativ fiscal, mai înainte de a stabili legalitatea și temeinicia acestuia, este de natură a crea pagube serioase în patrimoniul reclamantei. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegal a declarat recurs D.G.F.P. a județului Dolj în numele și pentru A.N.A.F. – Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Dolj, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat în mod eronat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând greșit că cererea de suspendare ar întruni condițiile cerute de aceste prevederi legale. Astfel, argumentează recurenta, în cauză nu s-a dovedit existența unor împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal atacat, neexistând un caz care să justifice cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal. A mai susținut că nici existența iminenței producerii unei pagube nu a fost dovedită, la dosarul cauzei nefiind depuse acte contabile din care să rezulte situația economico-financiară a regiei reclamante.

Intimata - reclamantă a depus întâmpinare prin care a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cerând respingerea recursului, instanța de fond reținând în mod corect îndeplinirea celor două condiții prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, potrivit art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, doar în situația îndeplinirii cumulative a condiției existenței unui caz bine justificat și a condiției privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Or, în cauză, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că cele două condiții cerute de prevederile art. 14 alin. (1) din lege ar fi fost îndeplinite de cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 2962 din 10 aprilie 2008. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, prin cazuri bine justificate se înțelege existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond nu a motivat în nici un mod existența unei îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ fiscal atacat și nici din actele dosarului nu rezultă că ar exista asemenea împrejurări de fapt și de drept referitoare la actele atacate.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Or, în cauză, instanța de fond apreciază că executarea debitului „poate produce consecințe majore față de situația Municipiului Craiova, având în vedere specificul activității reclamantei, dar poate să o ducă pe aceasta și la insolvență, cu toate consecințele ce ar decurge din această situație”, ceea ce reprezintă o afirmație generală care nu se sprijină pe existența unor dovezi în sensul celor reținute. Astfel fiind, constatând că cerințele prevederilor art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite, instanța de recurs reține că recursul este întemeiat, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică, urmând să fie casată, cu consecința respingerii cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, în numele și pentru A.N.A.F. – Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Dolj împotriva sentinței civile nr. 197 din 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.