ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.E.C. a

chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice (D.G.F.P.) Dolj, Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, solicitând suspendarea Deciziei de

impunere nr. X din 25 februarie 2009 emisă de pârâta Administrația Finanțelor

Publice a Municipiului Craiova privind obligațiile fiscale suplimentare pentru

persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual

și/sau într-o formă de asociere și a Raportului de inspecție fiscală nr. Y din

25 februarie 2009 încheiat de Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Fizice,

până la pronunțarea instanței de fond cu privire la plângerea formulată

împotriva actelor administrative.

și de drept pe care s-a întemeiat cererea.

Reclamanta arată că

s-a efectuat un control fiscal pentru perioada 01 iunie 2006 - 30 iunie 2008 ce

a vizat în principal transferul de proprietate de imobile efectuate de

reclamantă singură sau împreună cu alte persoane coproprietare.

În urma efectuării

controlului fiscal, a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. Y din 25

februarie 2009 și Decizia de impunere nr. X din 25 februarie 2009, prin care

s-au stabilit obligații de plată cumulate privind TVA și majorări de întârziere

în cuantum total de 1.120.023 RON.

Împotriva actelor

administrative fiscale a formulat plângere prealabilă la organul emitent. A

apreciat că măsurile dispuse de organele de control sunt nelegale iar acestea

nu au interpretat corect prevederile legale în stabilirea obligațiilor de

plată.

În opinia

reclamantei, cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale

contestate, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, îndeplinește

atât condiția cazului bine justificat, prin faptul că procedura administrativă

nu este finalizată, iar executarea înaintea definitivării acestei proceduri,

mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei

datoriei constatate prin actul fiscal, constituie motiv întemeiat de

suspendare, cât și condiția producerii unei pagube iminente.

A precizat că prin

înființarea popririi se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu

material, de natură să conducă la imposibilitatea oricărei plăți către terțe

persoane, în condițiile în care pârâtele au instituit măsuri asiguratorii

asupra averii reclamantei.

formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în nume propriu

și în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova.

3.1. Prin

întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare formulată

de reclamantă, arătând că aceasta trebuia să îndeplinească obligația legală

prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proc. civ., respectiv plata cauțiunii.

3.2. A invocat

excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Raportului de inspecție

fiscală nr. Y din 25 februarie 2009, acesta nefiind un act administrativ fiscal

în raport cu art. 41 C. proc. fisc. și cu prevederile Legii nr. 554/2004,

nesusceptibil de punere în executare.

3.3. Cererea de

suspendare nu îndeplinește condițiile reglementate de art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Condiția cazului bine

justificat nu este îndeplinită, astfel că, împrejurările invocate de reclamantă

nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului

administrativ contestat.

Prezumția de

legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ-fiscal

determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ devenind titlu

executoriu.

Eventualele acte de

executare emise pentru recuperarea creanțelor bugetare datorate de reclamantă

se pot ataca pe calea contestației la executare, instanța de contencios

administrativ nefiind competentă să analizeze aceste acte.

Nici condiția

producerii unei pagube iminente nu este îndeplinită, atâta timp cât dreptul

reclamantei de a-și desfășura activitatea în continuare, nu a fost îngrădit,

iar pentru dovedirea prejudiciului nu s-au depus acte la dosar din care să

rezulte un prejudiciu efectiv sau perturbarea activității contribuabilului

respectiv.

de Apel Craiova.

Prin Sentința nr. 148

din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova a admis în parte cererea formulată

de reclamantă, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. X din

25 februarie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova,

până la pronunțarea instanței de fond.

și de drept care au stat la baza hotărârii instanței de fond.

Judecătorul fondului

a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității cererii de suspendare

a Raportului de inspecție fiscală nr. Y din 25 februarie 2009 în raport cu

prevederile art. 41 C. proc. fisc., acest act administrativ nefiind susceptibil

de punere în executare.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că în raport cu prevederile art.127, 126 și 128 alin. (1) din C. fisc.,

contribuabila reclamantă este o persoană impozabilă, care a desfășurat

activități economice supuse regimului de aplicare a TVA-ului, fiindu-i

aplicabile dispozițiile art. 152 alin. (1) și art. 153 C. fisc. referitoare la

obligația contribuabilului de a se înregistra ca plătitor de TVA, calculându-se

retroactiv TVA ce ar fi trebuit plătit de la data la care reclamanta a devenit

plătitor de TVA prin depășirea plafonului maxim al cifrei de afaceri.

S-a reținut că

reclamanta a plătit cauțiunea prevăzută de art. 215 C. proc. fisc., iar măsura

suspendării se impune de vreme ce s-a dovedit în cauză faptul că reclamanta a

sesizat autoritatea publică emitentă cu o contestație, iar cele 2 condiții

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba

iminentă sunt reciproc determinate.

În acest sens s-a

constatat că motivarea reținută în actul de control și indicarea textelor

legale incidente nu este completă și concludentă.

Nu s-au indicat

pentru fiecare perioadă fiscală supusă controlului, respectiv anii 2005, 2006,

2007 și 2008, prevederile Codului fiscal în vigoare și incidente la fiecare

moment în parte.

Nu s-au indicat

normele de aplicare incidente pentru fiecare perioadă în parte.

Nu s-au stabilit și

definit noțiunea de activitate economică și caracterul continuu al acesteia, în

raport de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 pentru fiecare

perioadă fiscală, pentru a putea fi analizată îndeplinirea cumulativă a celor 4

condiții prevăzute de art. 26 din Legea nr. 571/2003.

Caracterul pagubei

iminente care s-ar produce este evident, reținându-se că o eventuală executare

silită având ca obiect suma contestată ar avea loc asupra patrimoniului

personal, ca persoană fizică, cu consecințe asupra drepturilor terțelor

persoane ce fac parte din familia reclamantei.

Cu privire la

majorările de întârziere, judecătorul fondului a precizat că introducerea

căilor administrative de atac, a acțiunii împotriva actelor, precum și

suspendarea actelor administrative, nu sunt cauze care să determine suspendarea

aplicării majorărilor de întârziere pentru debite restante.

de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și în

numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova.

Motive de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

6.1. Cuantumul

cauțiunii stabilită de instanța de fond este derizoriu.

Se impunea stabilirea

unei cauțiuni de cel puțin 10% din cuantumul sumei contestate, având în vedere

jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

6.2. Nu sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

6.2.1. Împrejurările

reținute de instanța de fond, în sensul că motivarea din actul de control și

indicarea textelor legale incidente nu este completă și concludentă, nu sunt de

natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului

administrativ contestat.

Eventualele acte de

executare emise și comunicate reclamantei se contestă pe calea unei contestații

la executare, nefiind de competența instanței de contencios administrativ

analizarea actelor de executare emise pentru recuperarea creanțelor bugetare

datorate de reclamantă.

Aplicarea, chiar și nelegală,

a unor forme de executare silită pentru recuperarea creanțelor bugetare nu

poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art.

14 din Legea nr. 554/2004.

6.2.2. Paguba

iminentă nu a fost dovedită cu nici un document, iar producerea unui prejudiciu

în patrimoniul intimatei nu poate fi demonstrată prin simpla înșiruire a unor

etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera datoriile la

bugetul de stat.

II. Considerentele

instanței de recurs.

recunoaște principiul executării din oficiu a actelor administrative, astfel

încât prevederile referitoare la suspendarea executării actului administrativ

reprezintă o excepție.

bine justificat definit ca „împrejurarea legată de starea de fapt și de drept

care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ” nu este îndeplinită în speță.

Analizarea motivării

actului contestat și indicarea incompletă a textelor legale incidente, nu se

poate realiza decât odată cu soluționarea fondului cauzei și nu cu ocazia

procedurii sumare prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Aceste împrejurări nu

sunt de natură să creeze o serioasă îndoială asupra legalității actului.

De asemenea, pornirea

executării silite nu se încadrează în „cazul bine justificat”, în raport de

principiul executării din oficiu, mai sus enunțat.

condiția „prevenirii unei pagube iminente”, nu este îndeplinită.

Invocarea unui

prejudiciu pur financiar, astfel cum a apreciat instanța de fond, nu poate fi

reținută.

Condiția unei daune

grave produse în patrimoniul particularilor nu a fost dovedită, astfel încât

luarea unei „măsuri de protecție provizorie” despre care amintește judecătorul

fondului nu poate fi acceptată în prezenta cauză.

privește critica referitoare la cuantumul cauțiunii stabilite de instanța de

fond, aceasta nu poate fi primită, deoarece textul legal incident prevede o

cauțiune de până la 20%, fără a fi impusă o sumă minimă admisă.

opinia exprimată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, se constată că

aceasta a fost citată din eroare în recurs, neavând calitate procesuală în

cauză.

considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I și alin. (3)

C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, recursul urmează să fie admis, iar sentința de fond să fie

casată.

Nefiind îndeplinite

condițiile cumulativ impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de

suspendare a executării actelor administrativ fiscale va fi respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj în nume propriu și în

numele Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Craiova împotriva

Sentinței civile nr. 148 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată, iar pe fond, respinge

cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.