ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 septembrie 2009, reclamanta Asociația „S.P.A. și S.J.F.” a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. Dolj - Administrația Finanțelor Publice Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 29860 din 28 aprilie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova, până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulată împotriva acestui act administrativ. În motivare, s-a arătat că în urma efectuării unui control fiscal de către reprezentanții Administrației Finanțelor Publice Craiova, ce a vizat transferul repetat de proprietăți imobiliare din patrimoniul comun al soților S.P.A.

și S.J.F., a fost emisă decizia de impunere fiscală nr. 29860 din 28 aprilie 200, prin care au fost obligați la plata sumei de 496.385 lei cu titlu de TVA și 308.722 lei reprezentând majorări de întârziere.

S-a susținut în esență, faptul că în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv atât condiția cazului bine justificat – în acest sens reclamanta invocând mai multe argumente, precum: interpretarea eronată a dispozițiilor legale făcută de organele de control, stabilirea obligațiilor de plată făcută prin trimitere la texte de lege din Codul fiscal care intră în contradicție cu art. 3 C. com., lăsarea la aprecierea inspectorului fiscal a caracterului construibil sau neconstruibil al terenurilor, nestabilirea unei scadențe pentru majorările de întârziere și neindicarea pentru perioada supusă controlului a dispozițiilor din Codul fiscal aplicabile – cât și condiția privind paguba iminentă – în acest sens, reclamanta arătând că suma ce se pretinde a fi plătită ca obligație bugetară urmează a se recupera silit prin vânzarea bunurilor mobile și imobile ale celor doi soți, ca persoane fizice.

Prin sentința civilă nr. 364 din 15 octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 29860 din 28 aprilie 2009 emisă de A.F.P. Craiova, până la pronunțarea instanței de fond, reținând în acest sens următoarele: În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța a constatat că motivarea reținută în actul de control și indicarea textelor legale incidente nu este completă și concludentă, în conținutul deciziei atacate, nefiind precizate pentru fiecare perioadă fiscală în parte supusă controlului, dispozițiile din Codul fiscal în vigoare incidente, și nici dispozițiile din normele de aplicare ale acestuia nefiind indicate.

Totodată, s-a reținut că nu a fost definită nici noțiunea de activitate economică și caracterul continuu al acesteia în raport cu normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 incidente pentru fiecare perioadă fiscală, pentru a putea fi analizată îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții prevăzute de art. 126 din Legea nr. 571/2003. Instanța a apreciat că deși aceste aspecte nu pot fi analizate în profunzime în cadrul procesual al unei cereri de suspendare a executării actului administrativ-fiscal, ele sunt totuși de natură a contura anumite suspiciuni privind legalitatea actului atacat, circumscriindu-se astfel, noțiunii de „caz bine justificat” așa cum a fost această noțiune definită în doctrină și în jurisprudență.

Curtea de apel a apreciat astfel, că în acest context al aparentei nelegalități a actelor administrativ-fiscale, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura de suspendare a executării actelor fiscale de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză, situația economico-financiară a reclamantei, fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtelor care își pot valorifica oricând creanța. Instanța a făcut în acest sens, trimitere la principiului proporționalității consacrat de art. 5 din TCE ca principiu general al sistemului comunitar, în sensul că, în soluționarea cauzei, instanța este datoare să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.

Împotriva acestei sentințe, pârâta D.G.F.P. Dolj – Administrația Finanțelor Publice a municipiului Craiova, a declarat recurs în termen, motivat pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se arată că instanța de fond a apreciat în mod nelegal în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate care privesc legalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită ca act administrativ și a existenței unei pagube iminente. Aceasta în condițiile în care simpla constatare a deciziei de impunere, fără a se face dovada cu acte a pagubei nu se justifică admiterea cererii de suspendare.

La dosar în ședința publică din 20 aprilie 2010 intimata-reclamantă prin avocat a depus la dosar acte conform art. 305 C. proc. civ. filele 9-45 dosar recurs. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sentința atacată, prin care s-a admis acțiunea și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 29860 din 28 aprilie 2009 până la pronunțarea instanței de fond, este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine justificate care privesc legalitatea actului contestat cât și condiția prevenirii prin măsura suspendării a unei pagube iminente.

Curtea nu va reține ca fondate susținerile din recursul declarat privind prima condiție de admisibilitate a cererii – existența unor cazuri bine justificate astfel cum definite prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În mod corect a reținut instanța de fond că motivarea în fapt și în drept reținută în actul de control este insuficientă și contradictorie nefiind stabilită noțiunea de activitate economică, caracterul continuu al acestuia, analizarea în mod distinct a fiecărei perioade cercetate și a normelor în vigoare aplicabile fiecărei perioade 2005-2008 și în concret a stabilirii cu certitudine pentru fiecare perioadă dacă intimata a desfășurat o activitate economică pentru care datorează suma imputată cu titlu de TVA în cuantum de 496.385 lei și majorări de întârziere aferente de 308.722 lei.

În mod legal instanța de fond s-a pronunțat pe cererea de suspendare a deciziei de impunere față de care există o îndoială serioasă privind legalitatea în condițiile în care prin Decizia nr. 411 din 10 iulie 2009 contestația administrativă formulată de reclamanta – intimată a fost suspendată în baza art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) coroborat cu dispozițiile art. 216 alin. (4) C. proc. civ. În ceea ce privește a doua condiție, cea a existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 aceasta în mod corect și legal a fost apreciată de instanța de fond ca fiind îndeplinită. Această ultimă condiție a fost confirmată și prin actele noi depuse în recurs care privesc începerea executării silite și a indisponibilității bunurilor intimatei Asociația „S.P.A.

și S.J.F.”. Atât prin cuantumul mare al sumei totale imputate de peste 8 miliarde lei cât mai ales prin efectul executării sale asupra patrimoniului celor doi soți - membri ai asociației în cauză există eminența producerii unui prejudiciu material grav pentru intimata-reclamantă. Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj – Administrația Finanțelor Publice a municipiului Craiova împotriva sentinței nr. 364 din 15 octombrie2009 a Curți de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.