ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1988/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data

de 25 septembrie 2009, reclamanta Asociația „S.P.A. și S.J.F.” a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală – D.G.F.P. Dolj

- Administrația Finanțelor Publice Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr.

29860 din 28 aprilie 2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova,

până la pronunțarea instanței de fond asupra contestației formulată împotriva

acestui act administrativ.

În motivare, s-a arătat că în urma

efectuării unui control fiscal de către reprezentanții Administrației

Finanțelor Publice Craiova, ce a vizat transferul repetat de proprietăți

imobiliare din patrimoniul comun al soților S.P.A. și S.J.F., a fost emisă

decizia de impunere fiscală nr. 29860 din 28 aprilie 200, prin care au fost

obligați la plata sumei de 496.385 lei cu titlu de TVA și 308.722 lei

reprezentând majorări de întârziere.

S-a susținut în esență, faptul că în

cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, respectiv atât condiția cazului bine justificat – în acest

sens reclamanta invocând mai multe argumente, precum: interpretarea eronată a dispozițiilor

legale făcută de organele de control, stabilirea obligațiilor de plată făcută

prin trimitere la texte de lege din Codul fiscal care intră în contradicție cu

art. 3 C. com., lăsarea la aprecierea inspectorului fiscal a caracterului

construibil sau neconstruibil al terenurilor, nestabilirea unei scadențe pentru

majorările de întârziere și neindicarea pentru perioada supusă controlului a

dispozițiilor din Codul fiscal aplicabile – cât și condiția privind paguba

iminentă – în acest sens, reclamanta arătând că suma ce se pretinde a fi

plătită ca obligație bugetară urmează a se recupera silit prin vânzarea

bunurilor mobile și imobile ale celor doi soți, ca persoane fizice.

Prin sentința civilă nr. 364 din 15

octombrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere

fiscală nr. 29860 din 28 aprilie 2009 emisă de A.F.P. Craiova, până la pronunțarea

instanței de fond, reținând în acest sens următoarele:

În ceea ce privește existența

cazului bine justificat, instanța a constatat că motivarea reținută în actul de

control și indicarea textelor legale incidente nu este completă și concludentă,

în conținutul deciziei atacate, nefiind precizate pentru fiecare perioadă

fiscală în parte supusă controlului, dispozițiile din Codul fiscal în vigoare

incidente, și nici dispozițiile din normele de aplicare ale acestuia nefiind

indicate. Totodată, s-a reținut că nu a fost definită nici noțiunea de

activitate economică și caracterul continuu al acesteia în raport cu normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004 incidente pentru fiecare perioadă

fiscală, pentru a putea fi analizată îndeplinirea cumulativă a celor patru

condiții prevăzute de art. 126 din Legea nr. 571/2003.

Instanța a apreciat că deși aceste

aspecte nu pot fi analizate în profunzime în cadrul procesual al unei cereri de

suspendare a executării actului administrativ-fiscal, ele sunt totuși de natură

a contura anumite suspiciuni privind legalitatea actului atacat,

circumscriindu-se astfel, noțiunii de „caz bine justificat” așa cum a fost

această noțiune definită în doctrină și în jurisprudență.

Curtea de apel a apreciat astfel, că

în acest context al aparentei nelegalități a actelor administrativ-fiscale,

fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura de suspendare a

executării actelor fiscale de impunere apare ca fiind mai oportună decât

soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză, situația

economico-financiară a reclamantei, fiind grav afectată prin raportare la

situația pârâtelor care își pot valorifica oricând creanța.

Instanța a făcut în acest sens,

trimitere la principiului proporționalității consacrat de art. 5 din TCE ca

principiu general al sistemului comunitar, în sensul că, în soluționarea

cauzei, instanța este datoare să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi

amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond

este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la

scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.

Împotriva acestei sentințe, pârâta D.G.F.P.

Dolj – Administrația Finanțelor Publice a municipiului Craiova, a declarat

recurs în termen, motivat pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că instanța de fond a apreciat

în mod nelegal în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unor cazuri bine justificate care

privesc legalitatea deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită ca act

administrativ și a existenței unei pagube iminente.

Aceasta în condițiile în care simpla

constatare a deciziei de impunere, fără a se face dovada cu acte a pagubei nu

se justifică admiterea cererii de suspendare.

La dosar în ședința publică din 20

aprilie 2010 intimata-reclamantă prin avocat a depus la dosar acte conform art.

305 C. proc. civ. filele 9-45 dosar recurs.

Analizând recursul declarat în raport de

motivele invocate Curtea îl apreciază ca nefondată, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Sentința atacată, prin care s-a admis

acțiunea și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere fiscală nr. 29860

din 28 aprilie 2009 până la pronunțarea instanței de fond, este legală și

temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența unor cazuri bine

justificate care privesc legalitatea actului contestat cât și condiția

prevenirii prin măsura suspendării a unei pagube iminente.

Curtea nu va reține ca fondate

susținerile din recursul declarat privind prima condiție de admisibilitate a

cererii – existența unor cazuri bine justificate astfel cum definite prin

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect a reținut instanța de fond

că motivarea în fapt și în drept reținută în actul de control este insuficientă

și contradictorie nefiind stabilită noțiunea de activitate economică,

caracterul continuu al acestuia, analizarea în mod distinct a fiecărei perioade

cercetate și a normelor în vigoare aplicabile fiecărei perioade 2005-2008 și în

concret a stabilirii cu certitudine pentru fiecare perioadă dacă intimata a

desfășurat o activitate economică pentru care datorează suma imputată cu titlu

de TVA în cuantum de 496.385 lei și majorări de întârziere aferente de 308.722

lei.

În mod legal instanța de fond s-a

pronunțat pe cererea de suspendare a deciziei de impunere față de care există o

îndoială serioasă privind legalitatea în condițiile în care prin Decizia nr. 411

din 10 iulie 2009 contestația administrativă formulată de reclamanta – intimată

a fost suspendată în baza art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) coroborat cu

dispozițiile art. 216 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește a doua condiție, cea

a existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

s) din Legea nr. 554/2004 aceasta în mod corect și legal a fost apreciată de

instanța de fond ca fiind îndeplinită.

Această ultimă condiție a fost confirmată

și prin actele noi depuse în recurs care privesc începerea executării silite și

a indisponibilității bunurilor intimatei Asociația „S.P.A. și S.J.F.”.

Atât prin cuantumul mare al sumei totale

imputate de peste 8 miliarde lei cât mai ales prin efectul executării sale

asupra patrimoniului celor doi soți - membri ai asociației în cauză există eminența

producerii unui prejudiciu material grav pentru intimata-reclamantă.

Față de cele expuse mai sus Curtea în

baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat

menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.G.F.P.

Dolj – Administrația Finanțelor Publice a municipiului Craiova împotriva

sentinței nr. 364 din 15 octombrie2009 a Curți de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.