ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2896/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta SC I.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj, suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 3950 din 28 noiembrie 2008 și a deciziei de impunere nr. 3950 din 28 noiembrie 2008 emise de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, până la pronunțarea instanței de fond. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actele atacate sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere că i s-a încălcat dreptul la apărare. Totodată, reclamanta a apreciat întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ fiscal, respectiv crearea unui prejudiciu iminent prin începerea executării, precum și cea privind cazul bine justificat.

Astfel, în cazul în care se procedează la punerea în executare a celor două acte administrative, s-ar ajunge la situația în care nu ar mai putea fi achitate facturile emise de furnizori și salariile. A mai apreciat reclamanta că există suficiente dubii relative la legalitatea actelor a căror suspendare a fost solicitată, întrucât aspectele reținute de organul fiscal nu îi sunt imputabile. Prin sentința nr. 22 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată, instanța dispunând suspendarea deciziei de impunere nr. 3950 din 28 noiembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 3050 din 28 noiembrie 2008, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin executarea ce se poate porni oricând împotriva reclamantei, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natura a conduce la imposibilitatea continuării activității. Totodată, cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat. În atare condiții, față de probele administrate și prevederile legale incidente, prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D.G.F.P. Dolj, criticând soluția pronunțată prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că raportat la suma constatată prin actele administrativ-fiscale, cuantumul cauțiunii stabilite de instanța de fond este unul derizoriu. Totodată, prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității cererii de suspendare a raportului de inspecție fiscală, act administrativ premergător deciziei de impunere prin care se stabilesc efectiv obligațiile fiscale. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că suspendarea executării actelor administrativ-fiscale constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, dar în limitele și condițiile anume reglementate de aceasta.

A apreciat recurenta că în cauza de față nu a fost dovedită în nici un fel îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Instanța de fond nu a motivat care ar fi acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis pe baza și în aplicarea legii, simpla contestare a actului de către reclamantă nefiind în măsură să constituie, prin ea însăși, un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii. Reclamanta a depus o serie de documente contabile care demonstrează solvabilitatea sa în cazul unei executări silite și nu faptul că plata creanțelor bugetare ar duce la blocarea activității societății.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu ( executio ex officio ). Potrivit art. 14 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea acestuia până la pronunțarea instanței de fond.

Definiția legală a noțiunii de „caz bine justificat" se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată: împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Instanța de control judiciar apreciază că este fondată critica recurentei, în sensul că instanța de fond nu a motivat care ar fi acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ emis pe baza și în aplicarea legii. De altfel, prin acțiunea introductivă nu au fost invocate nici un fel de împrejurări care să se circumscrie definiție noțiunii de „caz bine justificat" în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că definiția legală a sintagmei de "pagubă iminentă" este dată de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, modificată, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Înalta Curte retine că nici această condiție nu este îndeplinită, întrucât nu s-au administrat dovezi în acest sens. În plus, în considerentele hotărârii judecătorești recurate, nu există referiri cu privire la situația economică concretă a societății, pentru a se putea verifica dacă executarea ar putea produce o pagubă iminentă.

Simpla susținere în sensul că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea silită ar perturba în mod grav activitatea intimatei-reclamante, nu este de natură să determine admiterea cererii de suspendare a actelor administrativ-fiscale. Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și pe fond va respinge cererea privind suspendarea executării. P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj împotriva sentinței nr. 22 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond respinge cererea formulată de SC I.T. SRL Podari privind suspendarea executării. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2009.