ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5

octombrie 2005, reclamanta V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4310 din 12 septembrie 2005

și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere că în perioada 1

septembrie 1940 - 6 martie 1945 a fost nevoită să se refugieze, împreună cu

familia, din localitatea de domiciliu (Brașov), în localitatea Baraolt, județul

Covasna și apoi în Târgu-Mureș, județul Mureș.

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 155/F din 6 decembrie 2005, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de refugiat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta V.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că tatăl său a

fost dat afară de la locul de muncă, datorită faptului că era maghiar, ceea ce

reprezintă persecuție etnică, situație care a determinat refugiul.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Rezultă, așadar, condiția esențială

a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată, și anume, persecuția

etnică.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă, fără echivoc, că motivul plecării familiei reclamantei din localitatea

de domiciliu a fost lipsa serviciului tatălui, și nu persecuția etnică în

sensul legii.

Astfel, în speță, nu sunt îndeplinite

condițiile impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor prevăzute

de această lege.

Se constată, în consecință, că prima

instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pronunțând o

hotărâre temeinică și legală, motiv pentru care recursul se privește ca

nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de V.P.

împotriva sentinței nr. 155/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.