ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2234/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2005, reclamanta V.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4310 din 12 septembrie 2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având în vedere că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a fost nevoită să se refugieze, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu (Brașov), în localitatea Baraolt, județul Covasna și apoi în Târgu-Mureș, județul Mureș. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 155/F din 6 decembrie 2005, a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de refugiat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta V.P., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că tatăl său a fost dat afară de la locul de muncă, datorită faptului că era maghiar, ceea ce reprezintă persecuție etnică, situație care a determinat refugiul. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Rezultă, așadar, condiția esențială a acordării drepturilor prevăzute de legea precizată, și anume, persecuția etnică. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără echivoc, că motivul plecării familiei reclamantei din localitatea de domiciliu a fost lipsa serviciului tatălui, și nu persecuția etnică în sensul legii.

Astfel, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor prevăzute de această lege. Se constată, în consecință, că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, motiv pentru care recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.P. împotriva sentinței nr. 155/F din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.