ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3405/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2006, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4433 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 4137 din 17 martie 2005 a aceleiași autorități.

În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin decizia nr. 4433 din 9 decembrie 2005, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și-a anulat hotărârea nr. 4137 din 17 martie 2005, prin care i se stabilise calitate de beneficiara a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor începând cu data de 1 februarie 2005, cu toate că, prin probele administrate a dovedit că, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Ormeniș, județul Brașov, în localitatea Malnaș Băi, județul Covasna, urmare a persecutării determinate de apartenența de etnie maghiară.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 73/F din 20 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat decizia de revizuire atacată și a menținut hotărârea nr. 4137 din 17 martie 2005. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât, deși din răspunsul comunicat de Arhivele Naționale Covasna nu rezultă relații cu privire la refugiul reclamantei și al familiei sale, totuși, din înscrisurile depuse și depoziția martorului audiat în cauză, rezultă că reclamanta se încadrează în prevederile ar.1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, așa cum a constatat pârâta, prin prima hotărâre emisă. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ., modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei S.I. Recurenta a susținut că prima instanță a stabilit în mod greșit calitatea de refugiat a intimatei pentru perioada 1 iulie 1942 - 6 martie 1945, datorită persecuțiilor exercitate asupra acesteia și a familiei sale de către Garda de Fier, deși formațiunea menționată a fost scoasă în afara legii după rebeliunea legionară din intervalul 21 - 22 ianuarie1941, iar Legea nr. 189/2000 se referă la persecuția exercitată ca politică de stat. A mai arătat că intimata-reclamantă nu a putut face dovada persecuției etnice cu acte oficiale și că, la momentul respectiv, nu existau prevederi legale discriminatorii în ceea ce-i privește pe cetățenii români de etnie maghiară și nici nu se poate vorbi despre acțiuni concentrate ale regimului instaurat în România, de persecutare a etnicilor maghiari.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat. Potrivit prevederilor art. 1 lit. c). din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei ordonanțe, beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate.

Este, așadar, necesar ca părăsirea voită sau forțată, de către persoana în cauză a localității sale, să fi fost consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta. Or, așa cum rezultă din adresa nr. 500 din 9 septembrie 2004, emisă de Direcția Județeană Covasna a Arhivelor Naționale Covasna, rezultă că, în evidențele acestei autorități, nu există nici un act care să dovedească refugiul reclamantei și al familiei sale din localitatea Ormeniș, în localitatea Malnaș Băi. Declarațiile martorilor B.I. și B.A. nu pot fi considerate ca fiind doveditoare, în sensul pretins de intimata-reclamantă, având în vedere că din conținutul acestor depoziții reiese că tatăl acesteia a avut diferende cu jandarmii din localitate, datorită anumitor comportamente ale sale, ceea ce nu poate fi considerat ca o concretizare a unor persecuții pe criterii etnice.

Simplul fapt că martorii folosesc în declarațiile lor noțiunea de „refugiu”, în absența unor alte probe, nu poate fi de natură a atrage incidența prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Cum existența persecuției din motive etnice, care să fi determinat schimbarea domiciliului intimatei-reclamante și al familiei sale nu a fost dovedită fără echivoc prin probele administrate, în mod greșit instanța de fond a anulat decizia de revizuire și a menținut hotărârea prin care i se recunoștea acesteia statutul de refugiat și i se acordau drepturile compensatorii decurgând din acest statut. Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care sentința atacată va fi modificată și va fi respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 73/F din 20 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta S.I., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2006.