ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4433/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.9081 din 3 decembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 București a admis acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă M.A. împotriva pârâtei-reclamante Asociația Proprietarilor Bl. V 35, București și în consecință a constatat că reclamanta-pârâtă datorează pârâtei reclamante suma de 5.333.300 lei cu titlu de cote întreținere pentru perioada octombrie 2001–septembrie 2002. Prin aceeași sentință, s-a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, dispunându-se obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 5.333.300 lei cote de întreținere pe perioada octombrie 2001–septembrie 2002, 337.000 lei fond de rulment și 1.206.129 lei fond reparații.

Totodată, instanța a respins cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâta-reclamantă și a obligat-o pe aceasta la 6.200.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, că reclamanta datorează asociației de proprietari suma de 5.333.300 lei cu titlu de cote de întreținere pe perioada octombrie 2001– septembrie 2002, suma de 337.000 lei cu titlu de fond de rulment, iar cu titlu de fond de reparații suma de 1.206.129 lei.

În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamantei-pârâte la 16.796.945 lei, compusă din 12.000.046 lei cote întreținere, 1.337.000 lei fond rulment, 2.253.770 lei penalizări la întreținerea restantă și 1.206.129 lei contribuție la modificările instalației în vederea contorizării energiei termice, instanța a apreciat că în raport de concluziile raportului de expertiză contabilă și de dispozițiile art. 52 din H.G. nr. 446/1997, reclamanta-pârâtă datorează pârâtei-reclamante numai sumele de 5.333.300 lei cote întreținere, 337.000 lei fond rulment și 1.206.129 lei fond reparații, context în care a admis în parte cererea reconvențională. Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a obligat-o pe pârâta-reclamantă să suporte onorariul de expertiză și de avocat plătite de reclamanta-pârâtă, conform art. 274 C. proc.

civ., respingând ca neîntemeiată cererea privind obligarea reclamantei-pârâte la cheltuieli de judecată, cu motivarea că partea nu a produs dovezi în acest sens. Prin decizia nr. 510 din 30 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de asociația de proprietari pentru cheltuielile de judecată și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, dispunând obligarea pârâtei-reclamante la 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă. Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta-pârâtă M.A., care invocând prevederile art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., susține că cererea de recurs a fost greșit calificată ca apel, completul fiind astfel nelegal constituit.

Reclamanta-pârâtă mai susține că dovezile privind plata onorariului de avocat au fost depuse în copie la instanța de apel, astfel că, nu puteau fi luate în considerare, apreciind că și compensarea cheltuielilor de judecată a fost greșit efectuată. Recursul va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu obiectul acțiunii, a cererii reconvenționale și a dispozițiilor art. 282 1 C. proc. civ. La data pronunțării sentinței instanței de fond (3 decembrie 2003), art. 282 1 C. proc. civ.

prevedea că „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege”. Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile care privesc obligația de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului, iar sintagma „cereri privind obligația de plată a unei sume de bani” se referă la toate acțiunile privitoare la obligația de plată a unei sume de bani, indiferent de modul de formulare a cererii.

Cum în speță acțiunea reclamantei-pârâte are ca obiect constatarea faptului că datorează pârâtei-reclamante suma de 5.330.000 lei cu titlu de cote de întreținere, iar prin cererea reconvențională se solicită obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 16.796.946 lei reprezentând cote de întreținere, fond de rulment, penalități și contribuție la modificările instalației, acestea se încadrează în cererile prevăzute de art. 282 1 C. proc. civ., context în care hotărârea atacată era supusă numai recursului. Greșeala curții de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de părți, nu le deschide acestora calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege și nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate de judecătorie, dreptul părților la exercițiul singurei căi de atac prevăzută de art. 282 1 s-a stins.

Pentru considerentele ce preced, recursul va fi respins, fără a fi analizate criticile formulate de reclamantă. Conform art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 510 din 30 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2005.