ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4139/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 august 2003, reclamanta S.N.Î.F., sucursala Ialomița, a chemat în judecată pe pârâta A.U.A.I.C., pentru a fi obligată la plata sumei de 215.158.470 lei contravaloare apă pentru irigații și 528.453.320 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 395.808.311 lei contravaloare lucrări de întreținere irigații. Prin sentința civilă nr. 325 din 13 aprilie 2004, Tribunalul Ialomița a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 215.158.470 lei contravaloare apă irigații pe lunile mai-septembrie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G.

nr. 9/2000 începând cu 12 mai 2003 până la achitarea debitului. Totodată a fost admisă și cererea reconvențională a pârâtei și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 395.808.311 lei contravaloare lucrări, compensându-se cheltuielile de judecată. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 731 din 6 decembrie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins apelul reclamantei ca nefondat. Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtă, întrucât contesta reparațiile făcute de pârâtă, care au vizat și pe alți beneficiari și nu s-au reținut concluziile expertizei. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Raporturile juridice comerciale s-au derulat între părți în temeiul contractului din 13 februarie 2001, încheiat cu obiecțiuni care nu au fost conciliate. Cum, în ce privește acțiunea principală, pârâta a recunoscut debitul, iar reclamanta a recunoscut că nu a fost perfectată clauza penală referitoare la penalități, recurenta reclamantă își limitează criticile numai privitor la greșita admitere a cererii reconvenționale prin care a fost obligată la plată față de pârâtă. Sub acest aspect, este de reținut că pârâta a dovedit efectuarea lucrărilor de reparații și întreținere a instalațiilor de irigații ale reclamantei potrivit devizelor de lucrări și proceselor verbale de predare a personalului și suprastructurii sistemului de irigații.

În această situație, având în vedere că reclamanta nu face dovezi în sprijinul susținerilor sale privind suma legal datorată pentru lucrările de întreținere ce i-au fost efectuate de pârâtă, nu pot fi primite simplele sale afirmații că reparațiile ar fi fost făcute și pentru alți beneficiari. În consecință, criticile formulate în recurs de reclamantă nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ. Astfel că recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.Î.F. SA, sucursala Ialomița, împotriva deciziei comerciale nr. 731 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.