ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3091/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13398, pronunțată de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, în dosarul nr. 21622/2002, s-a admis, în parte, acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.L.B., împotriva pârâtei SC S.P.C. SRL, cu consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 95.767.009 lei, reprezentând despăgubiri, respingând capetele de cerere din acțiunea principală privind plata sumei de 5.871.863 lei, reprezentând valoare cote de întreținere și rezilierea contractului de asociere în participațiune, ca neîntemeiată precum și cererea reconvențională formulată de SC S.P.C.

SRL. Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, referitor la acțiunea principală, că între părți s-a încheiat contractul de asociere în participațiune din 1 septembrie 1997, privind amenajarea și exploatarea apartamentului nr. 65 pe o perioadă de 5 ani dar înainte de ajungerea la termen a avut loc o nouă manifestare de voință a părților în sensul revocării respectivului contract potrivit art. 969 alin. (2) C. proc. civ. și încheierii unui nou contract la 14 ianuarie 2000, a fost menținută obligarea pârâtei – reclamante reconvenționale de a achita o contribuție lunară de 150 dolari S.U.A.

la cursul din ziua plății, cu titlu de chirie, până cel târziu în a 5-a zi a lunii pentru luna precedentă sub sancțiunea unor majorări de întârziere de 0,4% pe zi, dar obligația de plată a cotelor de întreținere stabilite de administrația blocului, că pârâta și-a executat, parțial, obligațiile de plată, a amenajat spațiul cu consecința compensării chiriei de limita valorii lucrărilor efectuate, conform obligațiilor asumate prin contractul de asociere în participațiune și că probele administrate în susținerea cererii reconvențională nu relevă că pârâta reconvențională ar fi săvârșit fapta continuă probată de reclamanta reconvențională de a-i fi blocat accesul în imobil în perioada 2001-2002.

Reclamanta-pârâtă reconvențională a formulat apel împotriva menționatei sentințe, iar pârâta-reclamantă reconvențională atât împotriva acestei hotărâri și împotriva încheierii pronunțată la data de 25 februarie 2003, prin care s-a respins excepția prematurității acțiunii principale pe care această parte a invocat-o. Secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 122, pronunțată la data de 1 aprilie 2004, în dosarul nr. 51/2004 a admis apelul reclamantei A.L.B. și a schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei și suma de 9.391.021 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată menținând celelalte dispoziții ale acestei hotărâri și a respins, ca nefondat, apelul pârâtei-reclamante reconvenționale SC S.P.C.

SRL.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în principal că, în mod greșit, instanța de fond nu a acordat reclamantei, la cererea sa expresă, cheltuielile de judecată în cuantum de 9.391.021 lei pe care aceasta le-a dovedit și că „a dat o justă soluționare” excepției prematurității acțiunii principale, întrucât confirmarea de primire a convocării la conciliere, pe cale poștală, constituie potrivit art. 720 1 alin. (2) mijloc de comunicare fiind lipsite de relevanță lipsa ștampilei sau arătarea numelui sau calității primitorului, apreciind, legală și temeinică, soluționarea pe fond, a cererii principale astfel cum a fost precizată la data de 30 septembrie 2003, precizare neconcretizată în fond și nesocotivă în apel, față de clauzele privind obligarea la plată a contribuției lunare de către pârâtă, neîndeplinite în totalitate și a penalităților ca și a cererii reconvenționale întrucât din analiza probelor administrate nu rezultă îndeplinirea, continuă, a accesului reclamantei reconvenționale, în imobil.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, apelanta pârâtă – reclamantă reconvențională, SC S.P.C. SRL a formulat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a criticat soluționarea dată de instanța de apel excepției de prematuritate, acțiunii principale astfel cum a fost prevăzute și cererii reconvenționale apreciază ca fiind nelegală, arătându-se în mod concret că, s-a interpretat și aplicat, greșit, art. 720 alin. (2), fără a se indica însă că în lipsa ștampilei societății SC S.P.C. SRL, numelui primitorului trimiterii poștale și altor elemente de identificare a acestuia, dispozițiile legale încălcate, greșit interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel în examinarea legalității hotărârii pe fond, privind cererea principală precizată și cererea reconvențională.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare respingerea recursului, apreciind, neîntemeiate, criticile aduse deciziei atacate. Recursul este nefondat. Astfel, este de observat că art. 720 1 alin. (2) C. proc. civ., indică, cu claritate, partea care trebuie să ia inițiativa concilierii directe și modalitățile de comunicare a pretențiilor acesteia către partea adversă, menite să asigure trimiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, așa încât, prin transmiterea notificării pentru conciliere directă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în cauză, s-au îndeplinit cerințele acestui text legal, cum, corect, a reținut instanța de apel, aspectele evocate în susținerea criticii încălcării lui excedând reglementării statuată de legiuitor prin acesta.

Cum recurenta nu a dezvoltat, conform cerințelor art. 302 1 alin. (1) lit. c), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica, generică, a nelegalității modului de soluționare a cererilor deduse judecății, pe fond și cum afirmațiile și apărările de fond, expuse în soluționarea acestei critici, nu întrunesc cerințele evocatelor dispoziții legale, se constată că aceasta, nu poate face obiectul controlului instanței de casație. Așa fiind, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 va respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunțată în apel. Reținând culpa procesuală a recurentei, Curtea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei suma de 9.520.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.P.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 122 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei-reclamante A.L.B. București, suma de 9.520.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.