ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3091/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13398,

pronunțată de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, în dosarul nr.

21622/2002, s-a admis, în parte, acțiunea principală, astfel cum a fost

precizată, formulată de reclamanta A.L.B., împotriva pârâtei SC S.P.C. SRL, cu

consecința obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 95.767.009 lei,

reprezentând despăgubiri, respingând capetele de cerere din acțiunea principală

privind plata sumei de 5.871.863 lei, reprezentând valoare cote de întreținere

și rezilierea contractului de asociere în participațiune, ca neîntemeiată

precum și cererea reconvențională formulată de SC S.P.C. SRL.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, referitor la acțiunea principală, că între părți s-a încheiat

contractul de asociere în participațiune din 1 septembrie 1997, privind

amenajarea și exploatarea apartamentului nr. 65 pe o perioadă de 5 ani dar

înainte de ajungerea la termen a avut loc o nouă manifestare de voință a

părților în sensul revocării respectivului contract potrivit art. 969 alin. (2)

C. proc. civ. și încheierii unui nou contract la 14 ianuarie 2000, a fost

menținută obligarea pârâtei – reclamante reconvenționale de a achita o

contribuție lunară de 150 dolari S.U.A. la cursul din ziua plății, cu titlu de

chirie, până cel târziu în a 5-a zi a lunii pentru luna precedentă sub

sancțiunea unor majorări de întârziere de 0,4% pe zi, dar obligația de plată a

cotelor de întreținere stabilite de administrația blocului, că pârâta și-a

executat, parțial, obligațiile de plată, a amenajat spațiul cu consecința

compensării chiriei de limita valorii lucrărilor efectuate, conform

obligațiilor asumate prin contractul de asociere în participațiune și că

probele administrate în susținerea cererii reconvențională nu relevă că pârâta

reconvențională ar fi săvârșit fapta continuă probată de reclamanta

reconvențională de a-i fi blocat accesul în imobil în perioada 2001-2002.

Reclamanta-pârâtă reconvențională a

formulat apel împotriva menționatei sentințe, iar pârâta-reclamantă

reconvențională atât împotriva acestei hotărâri și împotriva încheierii

pronunțată la data de 25 februarie 2003, prin care s-a respins excepția

prematurității acțiunii principale pe care această parte a invocat-o.

Secția a VI-a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia comercială nr. 122, pronunțată la data de 1

aprilie 2004, în dosarul nr. 51/2004 a admis apelul reclamantei A.L.B. și a

schimbat, în parte, sentința atacată, în sensul obligării pârâtei să plătească

reclamantei și suma de 9.391.021 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

menținând celelalte dispoziții ale acestei hotărâri și a respins, ca nefondat,

apelul pârâtei-reclamante reconvenționale SC S.P.C. SRL.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut, în principal că, în mod greșit, instanța de fond nu

a acordat reclamantei, la cererea sa expresă, cheltuielile de judecată în

cuantum de 9.391.021 lei pe care aceasta le-a dovedit și că „a dat o justă

soluționare” excepției prematurității acțiunii principale, întrucât confirmarea

de primire a convocării la conciliere, pe cale poștală, constituie potrivit art.

720

1

alin. (2) mijloc de comunicare fiind lipsite de relevanță lipsa

ștampilei sau arătarea numelui sau calității primitorului, apreciind, legală și

temeinică, soluționarea pe fond, a cererii principale astfel cum a fost

precizată la data de 30 septembrie 2003, precizare neconcretizată în fond și

nesocotivă în apel, față de clauzele privind obligarea la plată a contribuției

lunare de către pârâtă, neîndeplinite în totalitate și a penalităților ca și a

cererii reconvenționale întrucât din analiza probelor administrate nu rezultă

îndeplinirea, continuă, a accesului reclamantei reconvenționale, în imobil.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel, apelanta pârâtă – reclamantă reconvențională, SC S.P.C. SRL a formulat

recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a criticat

soluționarea dată de instanța de apel excepției de prematuritate, acțiunii

principale astfel cum a fost prevăzute și cererii reconvenționale apreciază ca

fiind nelegală, arătându-se în mod concret că, s-a interpretat și aplicat,

greșit, art. 720 alin. (2), fără a se indica însă că în lipsa ștampilei

societății SC S.P.C. SRL, numelui primitorului trimiterii poștale și altor

elemente de identificare a acestuia, dispozițiile legale încălcate, greșit

interpretate sau aplicate greșit de către instanța de apel în examinarea

legalității hotărârii pe fond, privind cererea principală precizată și cererea

reconvențională.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare respingerea recursului, apreciind, neîntemeiate, criticile aduse

deciziei atacate.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că art. 720

1

alin. (2) C. proc. civ., indică, cu claritate, partea care trebuie să ia

inițiativa concilierii directe și modalitățile de comunicare a pretențiilor

acesteia către partea adversă, menite să asigure trimiterea textului actului și

confirmarea primirii acestuia, așa încât, prin transmiterea notificării pentru

conciliere directă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în

cauză, s-au îndeplinit cerințele acestui text legal, cum, corect, a reținut

instanța de apel, aspectele evocate în susținerea criticii încălcării lui

excedând reglementării statuată de legiuitor prin acesta.

Cum recurenta nu a dezvoltat,

conform cerințelor art. 302

1

alin. (1) lit. c), raportat la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., critica, generică, a nelegalității modului de soluționare

a cererilor deduse judecății, pe fond și cum afirmațiile și apărările de fond,

expuse în soluționarea acestei critici, nu întrunesc cerințele evocatelor

dispoziții legale, se constată că aceasta, nu poate face obiectul controlului

instanței de casație.

Așa fiind, având în vedere că, în

cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 va respinge recursul

declarat împotriva deciziei pronunțată în apel.

Reținând culpa procesuală a recurentei,

Curtea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea

acesteia să plătească intimatei suma de 9.520.000 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC S.P.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 122 din 1

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta să plătească

intimatei-reclamante A.L.B. București, suma de 9.520.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 mai 2005.