ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4396/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1632 din 29 martie 2004, Judecătoria sectorului 5 București a respins acțiunea formulată de M.B. împotriva SC C.S.I. SRL București, prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 16.145,71 dolari S.U.A., reprezentând debit la cota de aport și penalități de întârziere datorate pentru perioada 30 iulie 2002 – 31 iulie 2003, conform contractului de asociere din 15 iulie 1997, pentru exploatare, reparare și modernizare spațiu comercial.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului București definitivă prin respingerea apelurilor, potrivit deciziei civile nr. 145 din 19 martie 2002 a Curții de Apel București, reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra construcției în care se află imobilul ce face obiectul litigiului și drept urmare aflându-se în imposibilitate de a-și executa propria obligație de a pune la dispoziția pârâtei spațiul respectiv, aceasta nu poate să-și execute obligațiile corelative asumate prin contract, de a plăti suma minimă de 900 dolari S.U.A. lunar. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 526 din 13 octombrie 2004 a menținut această sentință, respingând apelul declarat de reclamantă cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile date în apel sunt definitive, se bucură de autoritate de lucru judecat, conform art. 378 din același Cod și astfel susținerea referitoare la faptul că litigiul ce se poartă cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu se află în recurs nu are relevanță. În termen legal reclamanta a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Susține că prezumția absolută de adevăr de care s-a bucurat decizia civilă nr. 145 din 19 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București a fost răsturnată, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat, împotriva acestei hotărâri, a modificat-o în tot iar pe fond a respins acțiunea.

Mai arată că înregistrarea unui dosar pe rolul instanțelor judecătorești care are ca obiect revendicarea unui imobil nu este de natură să conducă la concluzia că acesta nu mai poate fi exploatat, pârâta nefiind împiedicată să folosească spațiul respectiv. Recursul este fondat. Într-adevăr, prin decizia civilă nr. 5388 din 30 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de C.G.M.B. și intervenientul SC C.S.I. SRL București, împotriva deciziei civile nr. 145 din 19 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. A casat decizia recurată precum și sentința civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului București și rejudecând cauza a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta G.A.

și continuată de succesorii săi, împotriva pârâților C.G.M.B. și SC C. SA București și a admis cererile de intervenție accesorie în sprijinul recurenților. Hotărând astfel, Instanța Supremă a reținut că la data introducerii acțiunii în revendicare pârâții vânduseră apartamentele ce compun imobilul în litigiu, potrivit Legii nr. 112/1995 unor terți, care nu au fost chemați în judecată, dar au participat în proces în acțiunea în revendicare nu ca pârâți, ci ca intervenienți accesorii, care prin caracterul unor astfel de cereri, sprijină numai accesoriu, apărarea pârâților.

Situația nouă intervenită la 30 septembrie 2004, data pronunțării deciziei susmenționate este de natură să influențeze litigiul dintre părți cu privire la executarea contractului de asociere pentru repararea, modernizarea și exploatarea spațiului comercial, nr. 13 din 15 ianuarie 1997. În aceste condiții se impune rejudecarea apelului, ocazie cu care se va verifica dacă părțile și-au îndeplinit obligațiile asumate în contractul de asociere și în actele adiționale la acest contract, în sensul punerii la dispoziția pârâtei a spațiului în litigiu și plata de către aceasta la termen a sumelor datorate cu titlu de cotă din profitul net realizat din exploatarea imobilului. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., va admite recursul și casând decizia atacată va trimite cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului București, secția comercială, instanță competentă material conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 526 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 septembrie 2005.