ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4396/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1632 din 29

martie 2004, Judecătoria sectorului 5 București a respins acțiunea formulată de

M.B. împotriva SC C.S.I. SRL București, prin care solicita obligarea pârâtei la

plata sumei de 16.145,71 dolari S.U.A., reprezentând debit la cota de aport și

penalități de întârziere datorate pentru perioada 30 iulie 2002 – 31 iulie

2003, conform contractului de asociere din 15 iulie 1997, pentru exploatare,

reparare și modernizare spațiu comercial.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că prin sentința civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 a Tribunalului

București definitivă prin respingerea apelurilor, potrivit deciziei civile nr. 145

din 19 martie 2002 a Curții de Apel București, reclamanta a pierdut dreptul de

proprietate asupra construcției în care se află imobilul ce face obiectul

litigiului și drept urmare aflându-se în imposibilitate de a-și executa propria

obligație de a pune la dispoziția pârâtei spațiul respectiv, aceasta nu poate

să-și execute obligațiile corelative asumate prin contract, de a plăti suma

minimă de 900 dolari S.U.A. lunar.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 526 din 13 octombrie 2004 a menținut această

sentință, respingând apelul declarat de reclamantă cu motivarea că potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel sunt

definitive, se bucură de autoritate de lucru judecat, conform art. 378 din

același Cod și astfel susținerea referitoare la faptul că litigiul ce se poartă

cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu se află în

recurs nu are relevanță.

În termen legal reclamanta a

declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Susține că prezumția absolută de

adevăr de care s-a bucurat decizia civilă nr. 145 din 19 martie 2003,

pronunțată de Curtea de Apel București a fost răsturnată, întrucât Înalta Curte

de Casație și Justiție a admis recursul declarat, împotriva acestei hotărâri, a

modificat-o în tot iar pe fond a respins acțiunea.

Mai arată că înregistrarea unui

dosar pe rolul instanțelor judecătorești care are ca obiect revendicarea unui

imobil nu este de natură să conducă la concluzia că acesta nu mai poate fi

exploatat, pârâta nefiind împiedicată să folosească spațiul respectiv.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, prin decizia civilă nr.

5388 din 30 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală a admis recursurile declarate de C.G.M.B. și

intervenientul SC C.S.I. SRL București, împotriva deciziei civile nr. 145 din

19 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. A casat

decizia recurată precum și sentința civilă nr. 995 din 28 septembrie 2001 a

Tribunalului București și rejudecând cauza a respins acțiunea în revendicare

formulată de reclamanta G.A. și continuată de succesorii săi, împotriva

pârâților C.G.M.B. și SC C. SA București și a admis cererile de intervenție

accesorie în sprijinul recurenților.

Hotărând astfel, Instanța Supremă a

reținut că la data introducerii acțiunii în revendicare pârâții vânduseră

apartamentele ce compun imobilul în litigiu, potrivit Legii nr. 112/1995 unor

terți, care nu au fost chemați în judecată, dar au participat în proces în

acțiunea în revendicare nu ca pârâți, ci ca intervenienți accesorii, care prin

caracterul unor astfel de cereri, sprijină numai accesoriu, apărarea pârâților.

Situația nouă intervenită la 30

septembrie 2004, data pronunțării deciziei susmenționate este de natură să

influențeze litigiul dintre părți cu privire la executarea contractului de

asociere pentru repararea, modernizarea și exploatarea spațiului comercial, nr.

13 din 15 ianuarie 1997.

În aceste condiții se impune

rejudecarea apelului, ocazie cu care se va verifica dacă părțile și-au

îndeplinit obligațiile asumate în contractul de asociere și în actele

adiționale la acest contract, în sensul punerii la dispoziția pârâtei a

spațiului în litigiu și plata de către aceasta la termen a sumelor datorate cu

titlu de cotă din profitul net realizat din exploatarea imobilului.

Față de cele ce preced, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul și

casând decizia atacată va trimite cauza pentru rejudecarea apelului

Tribunalului București, secția comercială, instanță competentă material conform

art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 526 din 13 octombrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 septembrie 2005.