ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2006

HOTĂRÂRE
06.06.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2081/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 6 octombrie 2005, reclamantul K.D. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, să se dispună

anularea hotărârii nr. 4318 din 12 septembrie 2005, prin care i s-a respins

cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i aprobe

acordarea drepturilor solicitate, deși a făcut dovada că în perioada septembrie

1940 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate, din orașul Brașov, într-o localitate din județul Covasna.

Prin sentința nr. 15/F din 23

ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea reclamantului K.D., a anulat hotărârea nr. 4318 din 12

septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, pe care a

obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 -

martie 1945, începând cu 1 mai 2005.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că persecuțiile

etnice exercitate asupra familiei reclamantului au determinat-o să se refugieze

în altă localitate, acțiunea promovată fiind întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta consideră că instanța de

fond a pronunțat o sentință greșită, reclamantul nefiind îndreptățit să

beneficieze de drepturile stabilite potrivit Legii nr. 189/2000, deoarece acest

act normativ vizează cetățenii români de etnie rromă sau evreiască, nu și pe

cei de etnie maghiară.

Totodată, recurenta consideră că

reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece orașul

Brașov, de unde s-a refugiat acesta, nu a fost niciodată „ocupat de un alt

regim”.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost

strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau a

fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice,

precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză, se observă că motivele de

recurs sunt în contradicție cu dispozițiile legale menționate, care se referă

la cetățeni români, fără a face vreo referire cu privire la etnia ori

naționalitatea acestora. De asemenea, actele normative incidente nu cuprind

vreo condiție referitoare la teritoriul în care să se fi refugiat persoana care

solicită acordarea drepturilor.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință temeinică și legală, urmând ca recursul declarat să fie

respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 15/F din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-06
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2078/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 3 octombrie 2005, reclamanta O.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județ
ÎCCJ 2006-12-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 aprilie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa
ÎCCJ 2006-10-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2006, reclamantul H.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anulare
ÎCCJ 2006-06-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 420 CA/F din 12 octombrie 2005, reclamantul M.A. a solicitat, în
ÎCCJ 2006-06-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2005, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărâri
Sursă