ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 octombrie 2005, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4312 din 12 septembrie 2005 și să fie obligată pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, având calitate de refugiat, în sensul art. 1 lit. c) din legea menționată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a fost nevoită, împreună cu familia sa, să se refugieze, din motive etnice, din localitatea de domiciliu (Brașov), în localitatea Bățanii Mari din județul Covasna.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 171/F din 16 decembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat, în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu 1 noiembrie 2004. Instanța a reținut, față de probele administrate, că reclamanta a făcut dovada calității sale de refugiat, pentru perioada menționată în acțiune. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a arătat că reclamanta nu a putut face dovada persecuției etnice, cu acte oficiale, hotărârea primei instanțe bazându-se pe declarația unui singur martor. Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”. În speță, materialul probator administrat este insuficient, pentru a conduce la concluzia unor împrejurări de fapt pe deplin stabilite, la care să se facă o corectă aplicare a legii.

Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000, se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul când nu este posibil, prin declarații de martori sau orice alt mijloc de probă prevăzut de lege. Probele administrate nu sunt pe deplin convingătoare, privind faptul generator de drepturi în litigiu. Astfel, în declarația autentică a martorilor D.A. și S.K., deși se arată că familia reclamantei a fost constrânsă de autoritățile din acea vreme, nu se menționează în mod concret vreo persecuție de natură etnică, mai ales că plecarea a avut loc dintr-un teritoriu liber, pe un teritoriu ocupat. Deși martorul S.K.

în declarația dată la instanță a încercat să prezinte unele fapte îndreptate împotriva familiei reclamantei, care era de origine maghiară, fapte ce ar fi provocat suferințe fizice și psihice, aceasta, necompletată cu alte probe, este insuficientă pentru a face dovada certă a persecuției etnice, respectiv a refugiului din motive etnice. Pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea, astfel, dacă intimata-reclamantă este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii, trebuiau determinate, fără echivoc, cauza și împrejurările pretinsului refugiu al reclamantei și familiei sale. De aceea, se impune completarea probatoriului cu acte și/sau ascultarea unor martori cu privire la susținerile reclamantei, în ceea ce privește refugiul din motive etnice.

Față de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 171/F din 16 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2006.