ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta F.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită acțiunea și să se dispună anularea hotărârii atacate nr. 4457 din 9 decembrie 2005 și să i se emită o nouă hotărâre, prin care să i se recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1940 - 1 noiembrie 1946, împreună cu familia, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, din localitatea de domiciliu, Brașov, în localitatea Dalnic, județul Covasna.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 92/F din 10 aprilie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.M., a dispus anularea hotărârii nr. 4457 din 9 decembrie 2005 și a obligat pârâta să emită reclamantei, o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de refugiată, conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și cu acordarea drepturilor bănești începând cu data de 1 iulie 2005. A obligat pârâta să plătească reclamantei, suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, față de probele administrate cu înscrisuri și față de proba testimonială admisibilă, reclamanta a făcut dovada refugiului datorat persecuției etnice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât în fapt nu a avut loc un refugiu pentru motive etnice și că reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză, din depozițiile martorilor audiați, pe nume B.V. și P.S. rezultă că refugiul reclamantei a fost datorat persecuției etnice suferite de familia acesteia, ea fiind minoră în acea perioadă, când familia sa s-a refugiat din Brașov, localitate aflată sub administrație românească, în comuna Dalnic, deoarece legionarii aruncau cu pietre, amenințându-i pe motiv că sunt de etnie maghiară. Astfel, în mod corect instanța de fond a admis cererea, întrucât s-a stabilit fără dubii că persecuțiile exercitate asupra familiei reclamantei se datorau faptului că erau de etnie maghiară.

Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 92/F din 10 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.