ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3950/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, reclamanta F.M. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se admită acțiunea și să se dispună anularea hotărârii atacate nr.

4457 din 9 decembrie 2005 și să i se emită o nouă hotărâre, prin care să i se

recunoască calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în perioada septembrie 1940 - 1 noiembrie 1946, împreună

cu familia, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, din localitatea

de domiciliu, Brașov, în localitatea Dalnic, județul Covasna.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 92/F din 10

aprilie 2006, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta F.M., a dispus anularea hotărârii nr. 4457 din 9 decembrie 2005 și a

obligat pârâta să emită reclamantei, o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

calitatea de refugiată, conform prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și cu acordarea drepturilor

bănești începând cu data de 1 iulie 2005.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei, suma de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut că, față de probele administrate cu înscrisuri și

față de proba testimonială admisibilă, reclamanta a făcut dovada refugiului

datorat persecuției etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o ca nelegală și

netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în

esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică,

întrucât în fapt nu a avut loc un refugiu pentru motive etnice și că reclamanta

nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate

în dispozițiile normative menționate.

Dovedirea situațiilor prevăzute de art.

1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate la cerere

de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin

orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, din depozițiile

martorilor audiați, pe nume B.V. și P.S. rezultă că refugiul reclamantei a fost

datorat persecuției etnice suferite de familia acesteia, ea fiind minoră în

acea perioadă, când familia sa s-a refugiat din Brașov, localitate aflată sub

administrație românească, în comuna Dalnic, deoarece legionarii aruncau cu

pietre, amenințându-i pe motiv că sunt de etnie maghiară.

Astfel, în mod corect instanța de

fond a admis cererea, întrucât s-a stabilit fără dubii că persecuțiile

exercitate asupra familiei reclamantei se datorau faptului că erau de etnie

maghiară.

Pentru aceste motive în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 92/F din 10

martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 noiembrie 2006.