ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2459/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamantul J.N. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii

Brașov, solicitând anularea hotărârii nr. 4314 din 12 septembrie 2005, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de refugiat, conform Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 1 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a fost nevoit să se refugieze, împreună cu familia sa, din motive etnice, din localitatea de domiciliu,

Brașov, în localitatea Sfântu Gheorghe din județul Covasna, de unde s-au

reîntors în august 1945.

Prin sentința civilă nr. 157/F din 6

decembrie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de J.N. și a anulat hotărârea nr. 4314

din 12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov. A

obligat pârâta, să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască calitatea de refugiat pentru perioada 1 septembrie 1943 / 27 august

1944, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 iunie

2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că, împreună cu

familia sa, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Brașov, în

localitatea Sfântu Gheorghe, județul Covasna, datorită presiunilor,

amenințărilor și persecuțiilor exercitate asupra familiei sale, de către

autoritățile locale.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, care a motivat în esență, că

reclamantul nu a putut face dovada persecuției etnice, cu acte oficiale.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză,

s-a demonstrat că reclamantul și familia sa au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea Brașov, în localitatea Sfântul Gheorghe, datorită presiunilor și

amenințărilor exercitate asupra familiei sale, de către autoritățile locale.

În ceea ce privește perioada

refugiului, instanța a avut în vedere înscrisul eliberat de autoritatea locală

a Raionului Sfântu Gheorghe, adeverința nr. 6193/I/1996, din care rezultă că

tatăl reclamantului, J.I., era frizer - maiestru și a fost angajat la patronul

S.A., în calitate de frizer calfă între 1 septembrie 1943 - 27 august 1944.

Față de considerentele expuse, recursul

declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 157/F din 6 decembrie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2006.