ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 420 CA/F din 12
octombrie 2005, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa
Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4324 din 12 septembrie 2005,
emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i
recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din
Legea nr. 189/2000, republicată.
Curtea de Apel Brașov, secția de
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 16/F din 23 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Brașov și în consecință, a anulat hotărârea nr. 4324 din 12 septembrie
2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin
care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada iunie
1941 - octombrie 1944, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu
data de 1 mai 2005.
În motivarea soluției s-a reținut că
reclamantul a făcut dovada că, împreună cu familia sa, a fost nevoit să se
refugieze din localitatea Apața, județul Brașov, în localitatea Belin, județul
Covasna, din cauza persecuțiilor, presiunilor și amenințărilor pe motive
etnice, el fiind de etnie maghiară.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând, în esență, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită
a legii, instanța interpretând greșit actul dedus judecății și schimbând
înțelesul lămurit al acestuia. Recurenta susține că cererea reclamantului nu se
încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea
acestuia din localitatea Apața, județul Brașov, care nu a fost ocupată de alt
regim, nefiind refugiere în înțelesul Legii nr. 189/2000, din declarațiile
martorilor audiați în cauză rezultând existența unui conflict local, iar nu o
persecuție etnică.
Examinând sentința atacată, în
raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și
dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate
cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare ale
prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a
fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate,
din motive etnice.
Din probele administrate în cauză
rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant și familia sa, din
localitatea Apața, județul Brașov și refugierea în localitatea Belin, județul
Covasna, a fost determinată de persecuții etnice, care s-au exercitat asupra familiei
reclamantului (în vârstă de 3 ani la acea dată), așa cum rezultă din înscrisuri
și declarațiile martorilor I.I., B.M. și O.Ș.
Împrejurarea că reclamantul este de
etnie maghiară, nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii statutului de
refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens, iar persecuția
etnică a fost dovedită.
În consecință, în mod corect
instanța de fond a apreciat și reținut că intimatul are statut de refugiat,
beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată și
modificată.
Așa fiind, având în vedere cele mai
sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 16/F din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 1 iunie 2006.