ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 645/2994, reclamantul S.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3646/2004, emisă

de pârâtă și emiterea unei hotărâri care să recunoască reclamantului, calitatea

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că împreună cu întreaga familie, în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să părăsească domiciliul din Brașov și să se refugieze în Sfântu Gheorghe,

județul Covasna, de unde s-au întors în Brașov, abia în anul 1947.

Prin sentința civilă nr. 117/F

din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov și a anulat hotărârea nr. 3646

din 21 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre

în care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a refugiat pe perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă pentru care urmează a-i recunoaște

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov care a motivat, în esență,

că instanța nu menționează care este persecuția etnică care l-a determinat pe contestator

să-și părăsească domiciliul din Brașov și să se stabilească în Sfântu Gheorghe

aflat sub stăpânire maghiară și că statul român nu a avut o politică de

persecuție etnică aplicată propriilor cetățeni de origine maghiară.

Recursul este nefondat.

A se refugia înseamnă, pe

lângă retragerea dintr-un teritoriu ocupat și a fugi din fața unui pericol sau

unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva.

În urma Dictatului de la Viena, fiecare a încercat să se pună la adăpost din fața primejdiilor imediate, prin

refugiere pe teritoriul unde credeau a găsi sprijin și ocrotire: naționalii

români s-au retras de pe teritoriile ocupate de trupele hortyste, iar etnicii

maghiari s-au refugiat în aceste teritorii.

În aceste condiții, pentru

egalitate de tratament, în mod întemeiat a reținut Curtea, că reclamantul, așa

cum a dovedit cu declarațiile martorilor, s-a refugiat pe perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 din Brașov, în Sfântu Gheorghe.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 117/F din 28

septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.