Decizia nr. 2839/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 117/2004 a Curții de Apel Brașov

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 645/2994, reclamantul S.I.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3646/2004, emisă de pârâtă și emiterea unei hotărâri care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu întreaga familie, în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să părăsească domiciliul din Brașov și să se refugieze în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, de unde s-au întors în Brașov, abia în anul 1947. Prin sentința civilă nr. 117/F din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov și a anulat hotărârea nr. 3646 din 21 aprilie 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă pentru care urmează a-i recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov care a motivat, în esență, că instanța nu menționează care este persecuția etnică care l-a determinat pe contestator să-și părăsească domiciliul din Brașov și să se stabilească în Sfântu Gheorghe aflat sub stăpânire maghiară și că statul român nu a avut o politică de persecuție etnică aplicată propriilor cetățeni de origine maghiară.

Recursul este nefondat. A se refugia înseamnă, pe lângă retragerea dintr-un teritoriu ocupat și a fugi din fața unui pericol sau unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva. În urma Dictatului de la Viena, fiecare a încercat să se pună la adăpost din fața primejdiilor imediate, prin refugiere pe teritoriul unde credeau a găsi sprijin și ocrotire: naționalii români s-au retras de pe teritoriile ocupate de trupele hortyste, iar etnicii maghiari s-au refugiat în aceste teritorii. În aceste condiții, pentru egalitate de tratament, în mod întemeiat a reținut Curtea, că reclamantul, așa cum a dovedit cu declarațiile martorilor, s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 din Brașov, în Sfântu Gheorghe.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 117/F din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.