ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 645/2994, reclamantul S.I.
a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3646/2004, emisă de pârâtă și emiterea unei hotărâri care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu întreaga familie, în urma Dictatului de la Viena a fost nevoit să părăsească domiciliul din Brașov și să se refugieze în Sfântu Gheorghe, județul Covasna, de unde s-au întors în Brașov, abia în anul 1947. Prin sentința civilă nr. 117/F din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov și a anulat hotărârea nr. 3646 din 21 aprilie 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, perioadă pentru care urmează a-i recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov care a motivat, în esență, că instanța nu menționează care este persecuția etnică care l-a determinat pe contestator să-și părăsească domiciliul din Brașov și să se stabilească în Sfântu Gheorghe aflat sub stăpânire maghiară și că statul român nu a avut o politică de persecuție etnică aplicată propriilor cetățeni de origine maghiară.
Recursul este nefondat. A se refugia înseamnă, pe lângă retragerea dintr-un teritoriu ocupat și a fugi din fața unui pericol sau unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva. În urma Dictatului de la Viena, fiecare a încercat să se pună la adăpost din fața primejdiilor imediate, prin refugiere pe teritoriul unde credeau a găsi sprijin și ocrotire: naționalii români s-au retras de pe teritoriile ocupate de trupele hortyste, iar etnicii maghiari s-au refugiat în aceste teritorii. În aceste condiții, pentru egalitate de tratament, în mod întemeiat a reținut Curtea, că reclamantul, așa cum a dovedit cu declarațiile martorilor, s-a refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 din Brașov, în Sfântu Gheorghe.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 117/F din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.