ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 9 ianuarie 2006, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4441 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 4116 din 17 martie 2005, prin care aceiași pârâtă i-a recunoscut calitatea de beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 70/F din 20 martie 2006, a admis acțiunea, a anulat decizia de revizuire contestată și a menținut hotărârea inițială, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 23 septembrie 2004, reclamanta a adresat Casei Județene de Pensii Brașov, o cerere, în temeiul dspozițiilor Legii nr. 189/2000, urmare căreia, prin hotărârea nr. 4116 din 17 martie 2005, a fost recunoscută calitatea de beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din actul normativ menționat. Ulterior, reanalizând dosarul reclamantei, pârâta a emis decizia de revizuire nr. 4441 din 9 decembrie 2005, prin care a anulat hotărârea inițială. Analizând probele administrate în cauză, respectiv adresa nr. 543 din 15 septembrie 2004 a Arhivelor Naționale Covasna și declarațiile martorului B.I.

și B.A., atât cele autentificate, cât și cea dată de primul martor în fața instanței, Curtea de Apel Brașov a apreciat că refugiul reclamantei din localitatea Ormeniș, județul Brașov, în localitatea Aita Mare, județul Covasna, a fost consecința persecuției etnice exercitată asupra familiei sale de către autoritățile române ale vremii. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând soluția instanței de fond pentru greșita aplicare a dispozițiilor legale. Recurenta a susținut că, în lipsa unui cadru legislativ discriminator, în raport cu cetățenii de naționalitate maghiară și a unor „acțiuni concentrate” din partea autorităților române în acest sens, nu se poate vorbi despre exercitarea unei persecuții etnice, astfel cum au suferit cetățenii de naționalitate română, refugiații din Ardealul de Nord după Dictatul de la Viena, din Basarabia și Bucovina, după Ultimatumul U.R.S.S.

sau din Bulgaria, ca urmare a Tratatului de la Craiova. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Examinând cererea înregistrată de B.A., la data de 23 septembrie 2004, Casa Județeană de Pensii Brașov a emis hotărârea nr. 4116 din 17 martie 2005, prin care i-a recunoscut acesteia, calitatea de beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 iulie 1942 - 6 martie 1945, cu motivarea că înscrisurile depuse de aceasta și enumerate în cuprinsul hotărârii, fac dovada refugiului ei din județul Brașov, în județul Covasna, ca urmare a persecuției etnice suferite. Pentru a dispune revizuirea acestei hotărâri, recurenta-pârâtă trebuia să facă dovada, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, a unei încălcări a dispozițiilor legale, produsă cu ocazia emiterii primei hotărâri sau cel puțin a existenței unor probe noi, de natură să modifice situația de fapt avută în vedere inițial.

Se constată, însă, că, deși a pronunțat soluții diferite, în ambele cazuri, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii București a avut în vedere aceleași dovezi: certificatul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Covasna, sub nr. 543 din 15 septembrie 2004 care atestă refugiul familiei intimatei, astfel cum rezultă din arhiva Prefecturii județului Trei Scaune, precum și declarațiile autentificate ale martorilor B.I. și B.A. Întrucât aceste înscrisuri, împreună cu declarația dată în fața instanței de fond de către martorul B.I., fac dovada persecuției etnice suferite de un cetățean român din partea unuia din regimurile instaurate în România în perioada prevăzută de lege, este lipsită de relevanță naționalitatea celui persecutat sau ce guvern a exercitat-o, cu atât mai mult, cu cât legea nu face o asemenea distincție, iar soluția contrară ar fi discriminatorie.

Pentru aceste motive, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 70/F din 20 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2006.