ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3651/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 ianuarie 2006,

reclamanta G.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov,

solicitând anularea deciziei de revizuire nr. 4445 din 9 decembrie 2005, emisă

de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 4134 din 17 martie 2005, prin care

aceeași pârâtă îi recunoscuse calitatea de refugiată, potrivit prevederilor Legii

nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care decizia de revizuire atacată

și hotărârea pârâtei nr. 4134 din 17 martie 2005, a cărei menținere o solicită, acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale unor

martori, din care rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost

supuși, reclamanta și familia sa s-au refugiat, în primăvara anului 1942, din

localitatea Apața, unde își aveau domiciliul, în localitatea Aița Mare, unde au

rămas până în anul 1945, când s-au întors în localitatea de domiciliu.

Prin sentința civilă nr. 67/F

din 20 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, în urma audierii nemijlocite a martorilor propuși de reclamantă,

reținând ca dovedite susținerile acesteia, a admis acțiunea și, anulând decizia

de revizuire emisă de pârâtă, a menținut hotărârea nr. 4134 din 17 martie 2005,

prin care aceeași pârâtă îi recunoscuse reclamantei, calitatea de refugiată,

potrivit prevederilor Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând prevederile art. 304 pct.

8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că este netemeinică

și nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada persecuției etnice, prin acte

oficiale.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate

cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin.

(1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile

martorilor B.A. și S.I., audiați nemijlocit de instanța de judecată, rezultă

că, în primăvara anului 1942, reclamanta și familia sa s-au refugiat, din cauza

persecuțiilor etnice, concretizate în agresiuni fizice și psihice exercitate de

autoritățile locale ale vremii asupra familiei și a bunurilor acesteia, din

localitatea Apața, unde își aveau domiciliul, în localitatea Aița Mare, unde au

rămas până în anul 1945, când s-au întors în localitatea de domiciliu.

Cum, potrivit legii, s-a

făcut dovada refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința

persecuțiilor etnice suferite de reclamantă și familia sa, în mod corect

instanța de fond a admis acțiunea și, anulând decizia de revizuire atacată, a

menținut hotărârea nr. 4134 din 17 martie 2005, prin care pârâta îi acordase

reclamantei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele arătate, recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 67/F din 20 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2006.