ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 februarie 2006, reclamanta S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, să se dispună anularea deciziei de revizuire nr. 4515 din 18 ianuarie 2006, emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 3887 din 24 noiembrie 2004, prin care i s-a recunoscut calitatea de refugiată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, datorită persecuțiilor suferite, în perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, Apața, județul Brașov, în localitatea Dej, județul Cluj și se consideră îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 80/F din 27 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.S. și a anulat decizia de revizuire nr. 4515 din 18 ianuarie 2006, emisă de pârâta, menținând hotărârea nr. 3887 din 24 noiembrie 2004. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut că urmare a cererii formulate de reclamantă, pârâta a emis hotărârea nr. 3887 din 24 noiembrie 2004, prin care a stabilit calitatea de refugiată în perioada 1 iulie 1942 - 6 martie 1945. Ulterior, pârâta a reanalizat dosarul reclamantei și a emis decizia de revizuire nr. 4515 din 18 ianuarie 2006, prin care a anulat hotărârea inițială. Nemulțumită, reclamanta a atacat decizia de revizuire în instanță.

Instanța de fond a considerat că, în raport cu materialul probator administrat în cauză, reclamanta a făcut dovada calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000. Astfel, s-a apreciat că din înscrisurile depuse, cât și din declarațiile de martori aflate la dosarul cauzei, rezultă cu claritate că, datorită persecuțiilor exercitate pe motive etnice, care s-au concretizat în înlăturarea din serviciu a părinților săi, injurii, bătăi ș.a., reclamanta, împreună cu familia sa, a părăsit localitatea de domiciliu, stabilindu-se în orașul Dej. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov. În cuprinsul recursului se apreciază că instanța de fond a interpretat eronat actul dedus judecății, pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.

Astfel, recurenta consideră că reclamanta nu îndeplinește cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ, deoarece legislația adoptată de regimul aflat la putere în perioada respectivă cuprindea reglementări discriminatorii doar pentru cetățenii români de etnie rromă sau evreiască, nu și pentru cei de naționalitate maghiară. Recurenta apreciază că în prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 se încadrează prevederile refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, cele refugiate din Basarabia și Bucovina de Nord, ca urmare a Ultimatumului U.R.S.S. din 26/27 iunie 1940 și cele care au făcut obiectul schimbului de populație între România și Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940. Mai susține recurenta, că este eronată aprecierea instanței că, prin coroborarea tuturor probelor, recurenta face dovada calității de refugiat.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Prin Normele pentru aplicarea O.G.

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate sau refugiate ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral. La art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, se prevede că dovada situațiilor care intră sub incidența ordonanței menționate, se poate face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. În cauză, se observă că instanța de fond a reținut corect din materialul probator administrat că refugierea reclamantei cu familia acestea s-a datorat persecuției etnice la care au fost supuși.

Nu poate fi primită critica formulată în recurs, potrivit căreia O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, și-ar găsi aplicabilitatea numai în privința unor anumite categorii de refugiați, proveniți din anumite zone geografice, precum și în privința numai anumitor naționalități. Această distincție este de neacceptat, de vreme ce actul normativ aplicabil nu stabilește decât cerința ca persoanele respective să fie cetățeni români și să se fi refugiat datorită persecuției pe motive etnice la care au fost supuși. Nici critica referitoare la coroborarea mijloacelor de probă, pentru a se stabili calitatea de refugiat a reclamantei, nu poate fi acceptată, câtă vreme O.G. nr. 105/1999 prevede în mod expres acest lucru.

Rezultă că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile, urmând ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 80/F din 27 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2006.