ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3653/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2006,

reclamantul I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4371 din 9 noiembrie 2005 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de

stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă

că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul, împreună

cu mama acestuia și alți doi frați ai săi, s-a refugiat, în primăvara anului

1942, din localitatea Apața, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în

localitatea Aita Mare, județul Covasna, unde au rămas până în toamna anului

1945, când s-au întors în localitatea de domiciliu.

Prin sentința civilă nr. 74/F

din 20 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, reținând ca dovedite susținerile reclamantului, a admis acțiunea acestuia

și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre,

prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000

și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 martie 1942 - 6

martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2005.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând prevederile art. 304 pct.

8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că este netemeinică

și nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada persecuției etnice, prin acte

oficiale.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate

cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin.

(1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile

autentificate ale martorilor S.A. și V.I., rezultă că, în primăvara anului 1942,

reclamantul, împreună cu mama acestuia și alți doi frați ai săi, s-a refugiat,

din cauza persecuțiilor etnice, concretizate în agresiuni fizice și psihice

exercitate de autoritățile locale ale vremii asupra familiei, din localitatea

Apața, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Aita Mare,

județul Covasna, unde au rămas până în toamna anului 1945, când s-au întors în

localitatea de domiciliu.

Cum, potrivit legii, s-a

făcut dovada refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința

persecuțiilor etnice suferite de reclamant și familia sa, în mod corect

instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a

obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se

cuvin, pentru perioada solicitată.

Pentru motivele arătate, recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 74/F din 20 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2006.