ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 ianuarie 2006,
reclamantul E.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4387 din 9 noiembrie 2005, emisă de
pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În susținerea acțiunii, reclamantul
a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de
stare civilă și declarațiile autentificate ale unor martori, din care rezultă
că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, reclamantul și
familia sa s-au refugiat, în martie 1941, din localitatea Ormeniș, județul
Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Micloșoara, unde au rămas
până la sfârșitul războiului, când s-au întors în localitatea de domiciliu.
Prin sentința civilă nr. 68/F
din 20 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ
și fiscal, în urma audierii nemijlocite a martorilor propuși de reclamant,
reținând ca dovedite susținerile acestuia, a admis acțiunea și, anulând
hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i
recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i
acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând prevederile art. 304
pct. 8 și 9 și art. 304
1
C. proc. civ. și susținând că este netemeinică
și nelegală, întrucât nu s-a făcut dovada persecuției etnice, prin acte
oficiale.
Examinând sentința atacată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă,
precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în
continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la
6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,
de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,
în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a
fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate
cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate
prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din
ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin.
(1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].
Or, din declarațiile
martorilor L.M. și B.I., audiați nemijlocit de instanța de judecată, rezultă
că, în martie 1941, reclamantul și familia sa s-au refugiat, din cauza
persecuțiilor etnice, concretizate în agresiuni fizice și psihice exercitate de
autoritățile locale ale vremii asupra familiei, din localitatea Ormeniș, județul
Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Micloșoara, unde au rămas
până la sfârșitul războiului, când s-au întors în localitatea de domiciliu.
Cum, potrivit legii, s-a
făcut dovada refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința
persecuțiilor etnice suferite de reclamant și familia sa, în mod corect
instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a
obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului,
calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se
cuvin, pentru perioada 1 martie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru motivele arătate, recursul va
fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 68/F din 20 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 octombrie 2006.