ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 12 ianuarie 2006,

reclamanta B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4419 din 9 noiembrie 2005, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea atacată, acte de

stare civilă, adeverința nr. 61898 din 4 mai 2006, eliberată de Serviciul

Public Comunitar de Evidență a Persoanelor - Stare Civilă din cadrul Primăriei

Târgu Mureș, precum și declarațiile autentificate ale unor martori, din care

rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la care au fost supuși, părinții

reclamantei s-au refugiat, în septembrie 1940, din localitatea Homorod, județul

Brașov, unde își aveau domiciliul, în localitatea Odorheiul Secuiesc și,

ulterior, în tabăra de refugiați din Târgu Mureș, unde, la data de 25 decembrie

1940, s-a născut reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 131/F

din 29 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,

reținând ca dovedite susținerile reclamantei, a admis acțiunea acesteia și, anulând

hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i

acorde drepturile ce i se cuvin, pentru perioada 25 decembrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu data de 1 septembrie 2005.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, invocând prevederile art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în esență, că este

netemeinică și nelegală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă persecuția

etnică.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu toate criticile invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate

cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin.

(1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Or, din declarațiile

autentificate ale martorilor F.O. și R.M., acesta din urmă audiat și în mod

nemijlocit de instanța de fond, rezultă că, din cauza persecuțiilor etnice la

care au fost supuși, părinții reclamantei s-au refugiat, în septembrie 1940,

din localitatea Homorod, județul Brașov, unde își aveau domiciliul, în

localitatea Odorheiul Secuiesc și, ulterior, în tabăra de refugiați din Târgu

Mureș, unde, la data de 25 decembrie 1940, s-a născut reclamanta.

De asemenea, faptul că

părinții intimatei-reclamante se aflau în refugiu la data nașterii acesteia, este

confirmat și de adeverința nr. 61898 din 4 mai 2006, eliberată de Serviciul

Public Comunitar de Evidență a Persoanelor - Stare Civilă din cadrul Primăriei

Târgu Mureș.

Dovada refugiului părinților

reclamantei, precum și a faptului că acesta a fost consecința unor persecuții etnice,

s-a făcut, deci, potrivit legii.

Cum reclamanta s-a născut în

perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, a

împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și

materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a

obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se

cuvin, pentru perioada solicitată.

Pentru motivele arătate, recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 131/F din 29 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2006.