ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3881/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 130/CA/F din 29 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta V.I., a anulat hotărârea nr. 4420 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 septembrie 2005. Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că a fost refugiată, împreună cu familia sa, din pricina apartenenței la etnia maghiară, în luna septembrie 1940, din localitatea de domiciliu, Homorod, în localitatea Odorheiul Secuiesc și apoi, în Târgu Mureș, întorcându-se în Homorod în toamna anului 1947. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivare, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, întrucât contestatoarea nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, având în vedere că plecarea acesteia din localitatea Horghiz, nu constituie refugiu din motive de persecuție etnică, întrucât această localitate nu a fost niciodată un teritoriu ocupat de un regim instaurat în România, având ca obiectiv persecuțiile persoanelor de etnie maghiară. Din analiza motivelor de recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în cauză, actele normative incidente pricinii, precum și cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente.

Din declarația martorei R.M., dată în fața instanței, rezultă că aceasta cunoaște că reclamanta, împreună cu familia sa, s-au refugiat în septembrie 1940, din localitatea Homorod, în municipiul Odorheiul Secuiesc, județul Harghita, după care au plecat în lagărul de refugiu din Târgu Mureș, revenind în localitatea de domiciliu în anul 1947. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice. Pentru considerentele arătate, Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale în materie și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 130/F din 29 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2006.