ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 18 ianuarie 2006, reclamantul C.I. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4475

din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 35/F din 20

februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului,

beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 1 februarie 1943 - 6 martie

1945, începând cu data de la 1 septembrie 2005.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale cu

declarațiile martorilor I.I. și S.I., din relatările cărora rezultă că

reclamantul a fost maltratat și amenințat cu moartea de către reprezentanți ai

regimului antonescian, datorită apartenenței sale la etnia maghiară, astfel încât

a fost obligat să se refugieze din localitatea de domiciliu, în zonele ocupate

de Ungaria.

Instanța a apreciat că

acțiunile îndreptate împotriva reclamantului, având drept motivație etnia sa

maghiară, reprezintă o formă de persecuție etnică, în sensul Legii nr. 189/2000

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov,

care a susținut că dispozițiile art. 1 lit. c) din lege se referă numai la

persoanele refugiate din Ardealul de Nord, în perioada ocupării de către

trupele hortyste, după Dictatul de la Viena și la cei refugiați din Basarabia

și Bucovina de Nord, urmare a ultimatumului U.R.S.S; cum localitatea de

domiciliu a reclamantului nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, plecarea

acestuia nu poate fi considerat refugiu în sensul Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată din localitate de

domiciliu.

Intimatul-reclamant a făcut dovada

susținerilor sale, în sensul celor menționate mai sus, cu probele administrate

în cauză, din declarațiile autentificate ale martorilor I.I. și S.I. reieșind

că C.I. a fost persecutat de autoritățile române din acea perioadă și amenințat

cu închisoarea, fapt ce l-a determinat să părăsească localitatea de domiciliu

din județul Brașov, refugiindu-se în județul Covasna, teritoriu al României, ocupat

la acea dată de autoritățile hortyste.

În consecință,Curtea reține că,

în cauză, este vorba de persecuția din motive etnice suferite de un cetățean

român, din partea unuia dintre regimurile instaurate în România, regimul de dictatură

al mareșalului Antonescu, în perioada menționată de lege, fiind lipsită de

relevanță etnia acestuia sau regimul care a exercitat persecuția, în condițiile

în care prevederile legii au un caracter compensator.

Așa fiind, instanța de fond

a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000.

Pentru aceste motive,

constatând că nu există, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea

va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 35/F din 20

februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.