ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3496/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la data de 18 ianuarie 2006, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4475 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 35/F din 20 februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 1 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de la 1 septembrie 2005. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale cu declarațiile martorilor I.I.

și S.I., din relatările cărora rezultă că reclamantul a fost maltratat și amenințat cu moartea de către reprezentanți ai regimului antonescian, datorită apartenenței sale la etnia maghiară, astfel încât a fost obligat să se refugieze din localitatea de domiciliu, în zonele ocupate de Ungaria.

Instanța a apreciat că acțiunile îndreptate împotriva reclamantului, având drept motivație etnia sa maghiară, reprezintă o formă de persecuție etnică, în sensul Legii nr. 189/2000 Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, care a susținut că dispozițiile art. 1 lit. c) din lege se referă numai la persoanele refugiate din Ardealul de Nord, în perioada ocupării de către trupele hortyste, după Dictatul de la Viena și la cei refugiați din Basarabia și Bucovina de Nord, urmare a ultimatumului U.R.S.S; cum localitatea de domiciliu a reclamantului nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, plecarea acestuia nu poate fi considerat refugiu în sensul Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată din localitate de domiciliu. Intimatul-reclamant a făcut dovada susținerilor sale, în sensul celor menționate mai sus, cu probele administrate în cauză, din declarațiile autentificate ale martorilor I.I. și S.I. reieșind că C.I. a fost persecutat de autoritățile române din acea perioadă și amenințat cu închisoarea, fapt ce l-a determinat să părăsească localitatea de domiciliu din județul Brașov, refugiindu-se în județul Covasna, teritoriu al României, ocupat la acea dată de autoritățile hortyste.

În consecință,Curtea reține că, în cauză, este vorba de persecuția din motive etnice suferite de un cetățean român, din partea unuia dintre regimurile instaurate în România, regimul de dictatură al mareșalului Antonescu, în perioada menționată de lege, fiind lipsită de relevanță etnia acestuia sau regimul care a exercitat persecuția, în condițiile în care prevederile legii au un caracter compensator. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000. Pentru aceste motive, constatând că nu există, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 35/F din 20 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.