ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3523/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

9 noiembrie 2005, reclamantul B.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4316 din 12 septembrie

2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, cu toate consecințele din lege.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 31/F din 20 februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre

prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1942 - 6

martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite începând de la 1 iunie

2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că probațiunea administrată în cauză a relevat că

urmare a cedării Ardealului de Nord, reclamantul a fost bătut și amenințat cu

moartea de către Garda de Fier, pe motive etnice, fiind de naționalitate

maghiară, situație care a determinat refugiul său din localitatea de domiciliu

(Apața), într-o localitate din Ungaria, unde a stat până în noiembrie 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în

sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că

reclamantul nu se regăsește în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, legea referindu-se la persecuția exercitată ca politică de stat, iar

formațiunea Garda de Fier a fost scoasă în afara legii, după rebeliunea

legionară din 21 iunie 1941.

Pe de altă parte, în speță,

reclamantul nu a putut face dovada persecuției pe motive etnice cu acte

oficiale, fiind eronată aprecierea instanței că prin coroborarea tuturor

probelor reclamantul face dovada calității de refugiat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940, până

la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice”.

În cauză, din declarațiile

autentice ale martorilor I.I. și S.S., coroborate cu datele rezultate din

actele de stare civilă depuse, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4

din H.G. nr. 127/2002 că, în perioada mai 1942 - 6 martie 1945, urmare a

cedării Ardealului de Nord, intimatul-reclamant a fost obligat să se refugieze

din localitatea Apața, județul Brașov, în Aita Medie, județul Covasna și apoi

în localitatea Jaszbereny din Ungaria, datorită persecuțiilor etnice la care a

fost supus.

În concluzie dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 31/F din 20

februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.