ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3340/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune în contencios administrativ, reclamantul J.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 4463 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost refugiat în perioada 1941 - 1945, pe teritoriul Ungariei, și anume, în localitatea Aita Mare, împreună cu familia, fiind persecutați de Garda de Fier. Prin sentința civilă nr. 43/F din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul J.I. și a anulat hotărârea nr. 4463 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

A obligat pârâta să emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să i se constate calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești, începând cu 13 octombrie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din probele de la dosar rezultă că reclamantul și familia sa au fost obligați să-și schime domiciliul din motive etnice. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov care a motivat, în esență, că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât în speță nu s-a făcut dovada persecuției pe motive etnice exercitate de regimurile instaurate în România.

Recursul este nefondat. Se reține că reclamantul s-a născut în comuna Apața, unde a locuit cu părinții până în primăvara anului 1941, când au fost nevoiți să părăsească domiciliul și să se refugieze pe teritoriul Ungariei, și anume, în localitatea Aita Mare. Din probele de la dosar rezultă că reclamantul și familia sa au fost obligați să-și schimbe domiciliul din motive etnice. Astfel, aceștia nu puteau folosi limba maghiară, erau în permanență amenințați, li s-au retras autorizațiile de ședere și dacă ar fi refuzat să plece, tatăl ar fi urmat să fie internat într-un lagăr de muncă. În condițiile aplicării Dictatului de la Viena, în situația strămutării în altă localitate, ca modalitate de persecuție etnică, se puteau afla nu numai persoanele de naționalitate română, ci și cele aparținând altor etnii.

Având în vedere considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 43/F din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.