ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3340/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamantul J.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 4463 din 9

decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost refugiat în perioada 1941 - 1945, pe teritoriul

Ungariei, și anume, în localitatea Aita Mare, împreună cu familia, fiind

persecutați de Garda de Fier.

Prin sentința civilă nr. 43/F

din 23 februarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul J.I. și a

anulat hotărârea nr. 4463 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană

de Pensii Brașov. A obligat pârâta să emită reclamantului, o nouă hotărâre,

prin care să i se constate calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 15 martie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești,

începând cu 13 octombrie 2005.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din probele de la dosar rezultă că

reclamantul și familia sa au fost obligați să-și schime domiciliul din motive

etnice.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov care a motivat,

în esență, că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000,

întrucât în speță nu s-a făcut dovada persecuției pe motive etnice exercitate

de regimurile instaurate în România.

Recursul este nefondat.

Se reține că reclamantul s-a

născut în comuna Apața, unde a locuit cu părinții până în primăvara anului 1941,

când au fost nevoiți să părăsească domiciliul și să se refugieze pe teritoriul

Ungariei, și anume, în localitatea Aita Mare.

Din probele de la dosar

rezultă că reclamantul și familia sa au fost obligați să-și schimbe domiciliul

din motive etnice.

Astfel, aceștia nu puteau

folosi limba maghiară, erau în permanență amenințați, li s-au retras

autorizațiile de ședere și dacă ar fi refuzat să plece, tatăl ar fi urmat să

fie internat într-un lagăr de muncă.

În condițiile aplicării Dictatului

de la Viena, în situația strămutării în altă localitate, ca modalitate de

persecuție etnică, se puteau afla nu numai persoanele de naționalitate română,

ci și cele aparținând altor etnii.

Având în vedere

considerentele prezentate, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează

a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 43/F din 23

februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.