ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3311/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 45/F din

23 februarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului J.A., a anulat hotărârea nr. 4474 din 9

decembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să-i constate reclamantului, calitatea de beneficiar al

prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1941

- 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite începând cu data de

13 octombrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că reclamantul a făcut dovada că s-a născut în comuna Apața, unde a

locuit cu părinții săi, până în primăvara anului 1941, când au fost nevoiți să

părăsească domiciliul din motive de persecuție etnică și să se refugieze pe

teritoriul Ungariei, în localitatea Aita Mare și că, este îndreptățit să

beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivare a arătat că

reclamantul J.A. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

plecarea acestuia dintr-o localitate, respectiv comuna Apata, județul Brașov,

în Ungaria, fiind vorba, de fapt, despre persecuții pe motive etnice, ca

politică de stat, exercitate de către regimurile instaurate în România,

respectiv dictatura lui Carol al II-lea și Antonescu, ale căror decizii

politice au determinat persecuțiile pe motive etnice ale populației evreiești

și rrome, ci nu a persoanelor de naționalitate maghiară.

Analizând motivele de

recurs, soluția instanței de fond, în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează să fie

respins pentru următoarele considerente:

Din declarațiile

autentificate ale martorilor B.O. și B.I., rezultă că aceștia cunosc că

recurentul, împreună cu familia acesta, a locuit până în primăvara anului 1941,

în localitatea Apata și că din cauza persecuțiilor etnice manifestate asupra

naționalităților minoritare a maghiarilor, de către autoritățile române, au

fost nevoiți să se refugieze pe teritoriul Ungariei, la Aita Mare, apoi s-au stabilit în Miclosoara, unde tatăl recurentului avea loc de muncă,

urmând ca ulterior, la sfârșitul anului 1945, să se reîntoarcă în Apata.

Potrivit art. (1) lit. c)

din O.G. nr. 105/1999,

privind acordarea unor

drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice

,

cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor

care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se

face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit

ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Pentru considerentele precizate, Înalta Curte constată că instanța de

fond a pronunțat o soluție legală și temeinică și, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 45/F din 23 februarie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie

2006.