ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta S.P.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4367 din 9 noiembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre prin care să stabilească în favoarea reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite începând cu data de 1 octombrie 2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de revizuire a fost emisă cu interpretarea greșită a legii, întrucât dispozițiile aplicabile nu fac discriminare între etnii, iar indiferent de ocupația ce a existat pe teritoriul respectiv, dacă persoana a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu din cauza persecuției etnice, aceasta este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 49/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4367 din 9 noiembrie 2005, obligând, totodată, pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească în favoarea reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că esențial pentru încadrarea în prevederile legii este motivul strămutării, respectiv persecuția etnică, indiferent de spațiul geografic, iar că potrivit probatoriului administrat în cauză, părăsirea de reclamantă a localității de domiciliu a fost consecința persecuției etnice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând soluția pronunțată pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că interpretarea dată de prima instanță excede cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999, noțiunea de refugiere presupunând părăsirea unui teritoriu ocupat. S-a mai precizat că în speță nu s-a făcut dovada persecuției pe motive etnice exercitată de regimurile instaurate în România, probatoriul administrat în acest sens constând în aprecieri subiective ale martorilor. Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, de dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată” în altă localitate conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”. În speță, probatoriul administrat în cauză nu face dovada faptului că părăsirea domiciliului de către intimata-reclamantă s-ar fi datorat unor motive etnice.

Astfel, martorii K.A. și M.Ș. declară, pe de o parte, că reclamanta s-a refugiat în perioada 1940 - 1945, împreună cu tatăl și cu sora sa, din municipiul Brașov, în comuna Zagon, județul Covasna, iar pe de altă parte, că în aceeași perioadă, și anume, 1940 - 1945, tatăl reclamantei a fost persecutat și amenințat cu detenția, fără a preciza, totodată, în ce anume a constat persecuția și în ce împrejurare au luat cunoștință de cele relatate. De asemenea, martorul A.L., audiat nemijlocit de prima instanță, a declarat că motivul părăsirii de către reclamantă, împreună cu familia, a localității de domiciliu, a fost un incident ce a avut loc la o petrecere, urmare a faptului că au fost cântate piese în limba maghiară, motivație ce nu reprezintă, însă, persecuție etnică în accepțiunea textului de lege.

Martorul a mai declarat că a luat cunoștință de aspectele relatate din povestirile părinților reclamantei. De asemenea, se reține că declarațiile martorilor nu au fost susținute cu acte din care să rezulte că, la rândul lor, ar fi fost în situația prevăzută de Legea nr. 189/2000. Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată, iar, pe fond, va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 49/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2006.