ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 404/2004, reclamantul N.P. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea deciziei nr. 238 din 5

septembrie 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că datorită împrejurărilor obiective din acea vreme, a

fost nevoit să se refugieze în iunie 1940, din Bucovina de Nord, în Suceava,

datorită faptului că teritoriul de domiciliu a fost ocupat de trupele

sovietice.

Reclamantul a mai arătat că

a fost nevoit să se refugieze pentru motive etnice, până în anul 1946, deși s-a

mai întors din Suceava, la Starojineț, datorită serviciului, însă acolo nu a

mai găsit părinții, care au fost deportați în Siberia, unde au și murit.

Prin sentința nr. 92/F din 6

iulie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.P., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și a dispus anularea

deciziei nr. 238 din 5 septembrie 2002, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i

emită reclamantului, o nouă decizie, prin care să i se recunoască calitatea de

refugiat pe perioada iunie 1940 - 6 martie 1945 și să i se acorde drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, începând cu

data de 1 iulie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut din probele administrate, că în perioada 1

iunie 1940 - 6 martie 1945, reclamantul a fost refugiat și se încadrează în

prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, care a motivat, în esență,

că instanța de fond a extins nejustificat perioada acordată, considerând ca

început de persecuție etnică, luna iunie 1940.

Recursul este întemeiat.

Se reține că în sensul Legii

nr. 189/2000, perioada de persecuție etnică este cuprinsă între 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945. Voința legiuitorului a fost, în sensul acordării

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, doar persoanelor care au suferit

persecuții etnice în intervalul arătat anterior, de la care instanța nu poate

deroga.

Instanța de fond a extins

acest interval strict delimitat, considerând ca început de perioadă de

persecuție etnică, luna iunie a anului 1940.

Prin urmare, instanța putea

stabili ca început de perioadă de persecuție etnică, data de 6 septembrie 1940.

În consecință, recursul

declarat în cauză urmează să fie admis și modificată sentința atacată, în

sensul stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada

6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 92/F din 6 iulie

2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Menține celelalte

dispoziții.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.