ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 404/2004, reclamantul N.P. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând anularea deciziei nr. 238 din 5 septembrie 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că datorită împrejurărilor obiective din acea vreme, a fost nevoit să se refugieze în iunie 1940, din Bucovina de Nord, în Suceava, datorită faptului că teritoriul de domiciliu a fost ocupat de trupele sovietice. Reclamantul a mai arătat că a fost nevoit să se refugieze pentru motive etnice, până în anul 1946, deși s-a mai întors din Suceava, la Starojineț, datorită serviciului, însă acolo nu a mai găsit părinții, care au fost deportați în Siberia, unde au și murit.

Prin sentința nr. 92/F din 6 iulie 2003, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și a dispus anularea deciziei nr. 238 din 5 septembrie 2002, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i emită reclamantului, o nouă decizie, prin care să i se recunoască calitatea de refugiat pe perioada iunie 1940 - 6 martie 1945 și să i se acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, începând cu data de 1 iulie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din probele administrate, că în perioada 1 iunie 1940 - 6 martie 1945, reclamantul a fost refugiat și se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, care a motivat, în esență, că instanța de fond a extins nejustificat perioada acordată, considerând ca început de persecuție etnică, luna iunie 1940. Recursul este întemeiat. Se reține că în sensul Legii nr. 189/2000, perioada de persecuție etnică este cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Voința legiuitorului a fost, în sensul acordării calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, doar persoanelor care au suferit persecuții etnice în intervalul arătat anterior, de la care instanța nu poate deroga.

Instanța de fond a extins acest interval strict delimitat, considerând ca început de perioadă de persecuție etnică, luna iunie a anului 1940. Prin urmare, instanța putea stabili ca început de perioadă de persecuție etnică, data de 6 septembrie 1940. În consecință, recursul declarat în cauză urmează să fie admis și modificată sentința atacată, în sensul stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 92/F din 6 iulie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2005.