ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la 27 decembrie 2005, reclamantul E.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4429 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și să i se recunoască calitatea de persoană strămutată, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, pe motive etnice, precum și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu perioada 1 octombrie 2004. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că intimata nu are temei pentru emiterea deciziei de revizuire, deoarece art. 10 din Legea nr. 189/2000 instituie posibilitatea de verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor O.G.

nr. 105/1999, până la 8 noiembrie 2000. Totodată, hotărârea pârâtei este nelegală și, ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât se ignoră calitatea de persoană persecutată din motive etnice, acest fapt fiind dovedit cu acte și declarațiile martorilor. Prin sentința nr. 51/F din 6 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul E.D., a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4429 din 9 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii Brașov, a obligat pe aceasta să emită în favoarea reclamantului, o nouă hotărâre prin care să-i constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945 și, ca urmare, să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2004, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Față de excepția puterii de lucru judecat invocată de reclamant, instanța văzând dispozițiile art. 163 C. proc. civ., a constat că nu sunt întrunite condițiile privitoare la tripla identitate de parte, obiect și cauză. Pe de altă parte, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, prevede că deciziile de revizuire să aibă obiect exclusiv hotărârile pronunțate până la 8 noiembrie 2000, fiind, astfel, încălcată dispoziția imperativă, sancțiunea fiind nulitatea absolută a deciziei de revizuire. Pe fondul cauzei a reținut că în accepțiunea art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată, beneficiază de prevederile legii, atât persoanele care au fost persecutate etnic de către maghiari (cei din Ardealul de Nord), cât și cei care au fost persecutați etnic de către sovietici (cei din Transnistria) sau de către regimul fascist antonescian.

De altfel, din declarația notarială, martorii L.M. și B.I., reiese că jandarmii din localitate, împreună cu gărzile de fier, au confiscat de la mai multe familii de maghiari, toate alimentele necesare traiului. Urmare a acestui fapt, tatăl reclamantului, care s-a împotrivit agresiunii, a fost bătut și arestat, situație în care mama reclamantului, împreună cu cei patru copii, a plecat din Ormeniș - România, în Virghiș - Ungaria, unde au rămas până în 1945. Împotriva acestei soluții a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea 189/2000, întrucât plecarea acestuia dintr-o localitate, în alta, respectiv Ormeniș, județul Brașov, care nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, nu poate fi considerată refugiere în sensul Legii nr. 189/2000.

Invocă in drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare. Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

În cauză, rezultă din probele administrate că tatăl reclamantului a fost bătut și arestat, situație în care mama reclamantului, împreună cu cei patru copii, de teama persecuțiilor din motive etnice, a plecat din Ormeniș - România, în Virghiș - Ungaria, unde au rămas până în 1945. Așadar, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, persecuțiile etnice la care intimatul-reclamant a fost supus, împreună cu familia sa, să-și părăsească localitatea de domiciliu și să plece în Ungaria, unde au rămas până în 1945, când s-au retras în Ormeniș.

În ceea ce privește critica invocată de recurenta-pârâtă, în sensul că instanța de fond face referire exclusiv la art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și că această abordare este eronată, deoarece decizia de revizuire a fost emisă în baza prevederilor art. 7, coroborat cu art. 10 alin. (2) din ordonanța sus menționată, nu poate fi primită. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, dispune că deciziile de revizuire să aibă ca obiect hotărârile pronunțate până la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, adică 8 noiembrie 2000, astfel încât în mod corect instanța de fond a reținut că, încălcându-se o normă imperativă, sancțiunea este nulitatea absolută a deciziei de revizuire.

Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de P ensii Brașov împotriva sentinței nr. 51/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefundat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.