ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.10.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2006

HOTĂRÂRE
25.10.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4427

emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre, prin care să

recunoască în favoarea sa, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1941 - 6 martie 1945,

începând cu 1 octombrie 2004.

În motivare, reclamantul a arătat,

pe de o parte, că prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000 vizează

cazurile survenite până la data de 8 noiembrie 2000, astfel încât pârâta a

procedat la emiterea deciziei de revizuire, cu încălcarea prevederilor legale,

iar, pe de ală parte, că motivarea reținută în cuprinsul deciziei atacate este

greșită, acesta considerându-se îndrituit, în raport cu probatoriul

administrat, să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 53/F din 6 martie

2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,

instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei de

revizuire nr. 4427 din 09 noiembrie 2005, obligând, totodată, pârâta să emită o

nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1

septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că decizia de revizuire atacată este lovită de

nulitate absolută, motivat de faptul că deciziile de revizuire pot viza

exclusiv legalitatea drepturilor acordate până la 8 noiembrie 2000. Pe fondul

cauzei, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada încadrării sale în

situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind, astfel,

îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând soluția pronunțată

pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a opinat că în prevederile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 se încadrează numai persoanele care au

fost strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, care au fost

efectiv mutate sau obligate să-și schimbe domiciliul. S-a mai susținut că în

textul de lege sus-menționat se încadrează persoanele refugiate din Ardealul de

Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, cele refugiate din Basarabia și

Bucovina de Nord, ca urmare a ultimatumului U.R.S.S. din 26 - 27 iunie 1940 și

cele care au făcut obiectul schimbului de populație între România și Bulgaria,

în baza Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat,

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 10 alin.

(1) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, Casa Județeană de

Pensii sau, după caz, Casa de Pensii a municipiului București, va verifica,

atunci când este sesizată sau din proprie inițiativă, legalitatea drepturilor

acordate beneficiarilor ordonanței, până la data publicării acesteia în

Monitorul Oficial al României, Partea I. În conformitate cu alin. (2) al

aceluiași articol, în cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale, se va emite decizie de revizuire.

Textul de lege instituie în sarcina

Casei Județene de Pensii sau, după caz, a Casei de Pensii a municipiului

București, obligația de a verifica legalitatea drepturilor acordate

beneficiarilor ordonanței, până la data publicării acesteia în Monitorul

Oficial, iar instituirea unei atare obligații nu exclude posibilitatea

organului emitent de verificare a legalității drepturilor acordate ulterior

momentului stipulat de art. 10 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000 și emiterii, în consecință, a unei decizii de revizuire.

În atare condiții, Curtea constată

că în mod greșit prima instanță a apreciat că decizia de revizuire în speță

este lovită de nulitate absolută.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de articolul mai sus menționat.

În speță, probatoriul

administrat în cauză nu conduce la concluzia că părăsirea domiciliului s-ar fi

datorat unor motive etnice.

Astfel, martorii B.D. și

B.A. nu au menționat în ce au constat motivele de natură etnică care au condus

la părăsirea domiciliul, declarând că familia reclamantului a fost nevoită

să-și părăsească domiciliul, tatăl acestuia pierzându-și locul de muncă,

aspecte ce nu reprezintă, însă, persecuție etnică în accepțiunea textului de

lege.

De asemenea, se reține că

martorii nu au arătat în ce împrejurare au luat la cunoștință despre cele

declarate, iar că declarațiile acestora nu au fost susținute cu acte din care

să rezulte că, la rândul lor, ar fi fost în situația prevăzută de Legea nr.

189/2000.

Pentru considerentele

arătate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

va admite recursul declarat, va modifica sentința atacată și va respinge

acțiunea, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 53/F din 6 martie 2006 a

Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2000-11-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la 27 decembrie 2005, reclamantul E.D. a solicitat, în
ÎCCJ 2006-03-30
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1091/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 iunie 2005, reclamantul A.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județean
ÎCCJ 2006-11-07
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3817/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 februarie 2006, reclamanta S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Cas
ÎCCJ 2006-12-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 aprilie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa
ÎCCJ 2006-10-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la 13 decembrie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în c
Sursă