ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1091/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 8 iunie 2005, reclamantul A.V. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, să se dispună

anularea deciziei nr. 172512 din 20 mai 2005, emisă de pârâtă, prin care s-a

stabilit că acordarea drepturilor stabilite în baza Legii nr. 189/2000, se face

începând cu data de 1 septembrie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că prin hotărârea nr. 4022 din 10 ianuarie 2005, pârâta i-a

admis cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945. Ulterior, la data de 20 mai 2005, a fost emisă decizia nr. 172512/2005 care prevede că plata drepturilor menționate se face

începând cu data de 1 septembrie 2004.

Prin sentința nr. 110/F/CA din 30

septembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului, anulând decizia nr. 172512 din 20 mai

2005 și obligând pârâta, să emită o nouă decizie, în care să se menționeze că

plata drepturilor se face începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În motivarea soluției pronunțate,

instanța de fond a reținut că în cauză sunt lipsite de relevanță, aspectele

care vizează modalitățile în care pârâta își organizează și desfășoară

activitatea proprie, care nu pot aduce atingere drepturilor recunoscute de lege,

reclamantului.

Împotriva sentinței pronunțate a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, care a susținut că

instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, în fapt reclamantului

acordându-i-se drepturile cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

În opinia recurentei, eroarea de

apreciere s-a datorat faptului că s-au emis două decizii de pensionare cu

același număr (una dintre acestea privea recalcularea pensiei potrivit Legii nr.

276/2004), fără, însă, ca drepturile reclamantului să fie prejudiciate.

După primirea recursului formulat la

Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 23 ianuarie 2006, sub nr. 2353,

reclamantul A.V. a depus o cerere, prin care face cunoscut faptul că i s-au

acordat toate drepturile cuvenite potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

De altfel, la dosarul de fond se găsește

o „declarație” a reclamantului A.V., prin care se confirmă primirea unei noi

decizii privind recalcularea drepturilor de pensie, decizie pe care cel în

cauză a „confundat-o” cu cealaltă decizie. În continuare, se face mențiunea

„anulării contestației depuse”, ceea ce reprezintă o renunțare la judecată.

Față de motivele de recurs invocate

și de cererea formulată în recurs de intimatul-reclamant, instanța urmează să

admită recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov, să caseze sentința

atacată, iar pe fond să ia act de renunțarea reclamantului la judecată.

Ținând seama de dispozițiile art. 247

alin. (5) și art. 316 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 100/F/CA din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în fond,

ia act de renunțarea reclamantului la judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 martie 2006.