ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3618/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la 13 decembrie 2005, reclamanta T.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea deciziei de revizuire nr. 4366 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu acordarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că intimata nu are temei pentru emiterea deciziei de revizuire, deoarece art. 10 din Legea nr. 189/2000 instituie posibilitatea de verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor O.G.

105/1999, până la 8 noiembrie 2000. Totodată, hotărârea pârâtei este nelegală și, ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât se ignoră calitatea de persoană persecutată din motive etnice, acest fapt fiind dovedit cu acte și declarațiile martorilor. Prin sentința nr. 50/F din 6 martie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.M., a dispus anularea deciziei de revizuire nr. 4366 din 9 decembrie 2005, emisă de Casa de Pensii Brașov, a obligat-o pe aceasta să emită în favoarea reclamantei, o nouă hotărâre, prin care să-i constate calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, republicată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și, ca urmare, să-i acorde drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 1 octombrie 2004, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 200 RON, către reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În accepțiunea art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată, beneficiază de prevederile legii, atât persoanele care au fost persecutate etnic de către maghiari (cei din Ardealul de Nord), cât și cei care au fost persecutați etnic de către sovietici (cei din Transnistria) sau de către regimul fascist antonescian. De altfel, din declarația notarială a martorilor K.A. și M.Ș., reiese că motivul pentru care reclamanta și-a strămutat domiciliul, este acela că defunctul, tatăl său, J.L., a fost persecutat și amenințat că va fi întemnițat, întrucât era de etnie maghiară.

Pe de altă parte, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, prevede ca deciziile de revizuire să aibă obiect exclusiv, hotărârile pronunțate până la 8 noiembrie 2000, fiind, astfel, încălcată dispoziția imperativă, sancțiunea fiind nulitatea absolută a deciziei de revizuire. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, susținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât plecarea acesteia dintr-o localitate, în alta, respectiv Brașov, care nu a fost niciodată ocupată de un alt regim, nu poate fi considerată refugiere, în sensul Legii nr. 189/2000. Invocă in drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta in continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

În cauză, rezultă din probele administrate, că tatăl reclamantei, J.L., a fost persecutat și amenințat că va fi întemnițat, situație în care reclamanta, împreună familia sa, din motive etnice, a plecat din Brașov - România, în Zagon - Ungaria, unde au rămas până în 1945. Așadar, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, persecuțiile etnice la care intimata-reclamantă a fost supusă, împreună cu familia sa, să-și părăsească localitatea de domiciliu și să plece în Ungaria, unde au rămas până în 1945, când s-au retras în Brașov.

Pentru motivele arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 50/F din 6 martie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2006.