ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3525/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

19 ianuarie 2006, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4480 din 9 decembrie

2005 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, cu toate consecințele decurgând din lege.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 37/F din 20 februarie 2006, a respins acțiunea, reținând că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, întrucât plecarea acestuia dintr-o localitate, respectiv

Jacodu, în alta, Bordoșiu, în lipsa persecuției etnice probate, nu poate fi

considerată refugiere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, susținând că greșit instanța a reținut că nu a

făcut dovada persecuției etnice.

Pe de altă parte, surorile

sale H.E. și P.A., împreună cu care s-a refugiat, la aceeași dată, din

localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile

acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în

altă localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice”.

În cauză, faptul că

reclamantul se încadrează în prevederile legale menționate rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, și anume: declarațiile autentice ale martorilor I.R.,

S.A. și G.L., adeverința eliberată de Parohia unitariană Bordosiu, hotărârea nr.

4398 din 28 septembrie 20095 și hotărârea nr. 4395 din 28 septembrie 2005, prin

care surorilor sale H.E. și, respectiv, P.A. li s-a recunoscut calitatea de

beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 -

6 martie 1945, precum și acte de stare civilă.

Față de cele ce preced, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și, în fond, va fi admisă acțiunea, cu consecința

anulării hotărârii nr. 4480 din 9 decembrie 2005, emisă de pârâtă, care va fi

obligată să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - 6

martie 1945, începând cu luna următoare depunerii cererii la Casa Județeană de Pensii Brașov, respectiv 1 noiembrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.P. împotriva sentinței nr. 37/F din 20 februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și,

în fond, admite acțiunea reclamantului P.P.

Anulează hotărârea nr. 4480

din 9 decembrie 2005 a Casei Județene de Pensii Brașov.

Obligă Casa Județeană de Pensii

Brașov să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantului P.P.,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1942 - 6

martie 1945, începând cu 1 noiembrie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2006.