ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3281/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.I. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea deciziei de revizuire nr. 4437

din 9 decembrie 2005 și menținerea hotărârii nr. 4048 din 15 februarie 2005.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că pârâta nu are temei legal pentru emiterea deciziei de

revizuire, deoarece art. 10 din Legea nr. 189/2000 prevede posibilitatea

verificării legalității drepturilor acordate beneficiarului ordonanței, până la

data publicării acesteia în Monitorul Oficial ori hotărârea a fost emisă la

data de 15 februarie 2005, ulterior publicării ordonanței în Monitorul Oficial.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 42/F din 23 februarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei de revizuire nr. 4437/2005,

emisă de pârâtă și menținerea hotărârii nr. 4048 din 15 februarie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanta s-a refugiat din cauza persecuțiilor

etnice ce au fost îndreptate împotriva tuturor locuitorilor din localitate, de

etnie maghiară și au constat în interzicerea de a folosi limba maghiară, în

amenințări și bătăi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a susținut

că, contestatoarea nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, plecarea acesteia din localitatea Ormeniș, județul Brașov, care nu a

fost niciodată ocupată de un alt regim, nu poate fi considerată refugiu în

sensul Legii nr. 189/2000.

A mai susținut că

persecuțiile la care face referire Legea nr. 189/2000, au la bază cadrul

legislativ discriminatoriu pentru persoanele de o anumită etnie. Or legislația

adoptată de regimul aflat la putere prevedea reglementări discriminatorii doar

pentru cetățenii români de etnie rromă sau evreiască, nu și pentru cetățenii de

naționalitate maghiară.

Recursul este nefondat,

urmând să fie respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare:

„Beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice”.

Rezultă, așadar, că acest

act normativ are în vedere acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice.

În cauză, Casa Județeană de

Pensii Brașov, prin hotărârea nr. 4048 din 15 februarie 2005, a admis cererea reclamantei, stabilindu-i acesteia calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

reținând că reclamanta s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice îndreptate

împotriva tuturor locuitorilor de etnie maghiară din localitate.

Ulterior, reanalizând

dosarul reclamantei, în temeiul art. 7 și art. 10 alin. (2) din lege, pârâta a

respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

ignorând dispozițiile prevăzute de art. 10 alin. (1), potrivit cu care aceste

verificări se fac până la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial și nu

după acest termen, așa cum s-a întâmplat în speță.

Față de cele de mai sus,

rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel

că recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 42/F din 23

februarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.