ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.06.2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2006

HOTĂRÂRE
29.06.2006
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința 2316/ COM din 04

august 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondată,

acțiunea introdusă de reclamanta S.I.F. T. prin care a solicitat în

contradictoriu cu SC L. SA Năvodari, anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 26

noiembrie 2004.

Instanța a reținut că,

pârâta a respectat dispozițiile cuprinse în art. 224 alin. (4) din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, ca de altfel și cerințele art. 129 și art. 216 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, astfel încât, nu sunt motive pentru a se dispune

anularea Hotărârii A.G.E.A.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a promovat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând:

- judecarea cauzei în

ședință publică.

- reținerea greșită a stării

de fapt, situație ce a condus la concluzia greșită că Hotărârea A.G.E.A. s-a

luat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 224 alin. (4) din Legea nr.

297/2004 precum și a dispozițiilor prevăzute de art. 129, art. 204, art. 207, art.

211 și art. 216 din Legea 31/1990.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia

civilă nr. 331/ COM pronunțată la 8 decembrie 2005, în baza art. 296 C. proc.

civ., a respins apelul ca nefondat.

Instanța a reținut că

prevederea din art. 132 alin. (9) al Legii nr. 31/1990, poate atrage sancțiunea

înscrisă în art. 105 alin. (1) C. proc. civ., numai dacă prin încălcarea sa,

s-a produs părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea

actului procedural, ori în speță, apelanta reclamantă nu a produs o astfel de

dovadă, astfel că hotărârea primei instanțe nu este lovită de nulitate.

S-a apreciat de către

instanța de apel că, în cauză s-a făcut dovada că intimata pârâtă a comunicat

către C.N.V.M. convocatorul A.G.E.A. în care s-a menționat pe ordinea de zi,

obiectivul privind închiderea subscrierii de acțiuni, efectuată de acționari

conform Hotărârii A.G.E.A. din data de 30 august 2004.

S-a constatat și reținerea

corectă a primei instanțe în ceea ce privește respectarea cerințelor legale

referitoare la numărul de acțiuni subscrise și noua structură a

acționariatului, care de altfel a fost definitivată chiar în cadrul A.G.E.A.,

astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință din data de 26 noiembrie

2004.

După ținerea A.G.E.A. din 26

noiembrie 2004 s-a transmis de către C.N.V.M., raportul curent și documentele

care au stat la baza modificării actului constitutiv al societății, fapt

justificat și de emiterea certificatului de înregistrare a valorilor imobiliare

la 12 aprilie 2005 sub nr. 2672.

Instanța de apel a respins,

pentru aceste considerente, criticile aduse sentinței privind încălcarea

dispozițiilor cuprinse în Legea 297/2004.

Cu privire la criticile

privind încălcarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990, instanța le-a

respins ca nefondate reținând:

- calitatea secretarului și

numirea acestuia cu prilejul ținerii A.G.E.A., nu sunt afectate de nulitate.

- în privința aporturilor ce

au fost aduse în schimbul acțiunilor, A.G.E.A. din 20 noiembrie 2004, nu a

făcut altceva decât să respecte hotărârea din 30 august 2004, prin care s-a

aprobat majorarea capitalului social, astfel că ținerea hotărârii a cărei

anulare s-a solicitat, a fost făcută cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art.

216 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de

nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Primul motiv vizează

nelegalitatea determinată de încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 132

alin. (9) din Legea nr. 31/1990, în sensul că soluționarea cauzei la fond s-a

făcut în ședință publică și nu în camera de consiliu, iar instanța de apel a

confirmat greșit această soluție.

În mod corect instanța de

apel, a dat o justă apreciere dispozițiilor procedurale vizând judecarea

cauzei, în raport de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, recurenta apelantă,

așa cum rezultă din lucrările cauzei, nu a invocat neregularitatea judecării

cauzei, înainte de a pune concluzii în fond, iar în apel nu a făcut dovada

vătămării prin încălcarea produsă, astfel că, în mod corespunzător s-a statuat

neafectarea hotărârii primei instanțe de nulitatea invocată.

Așa fiind, critica este

nefondată.

Cel de al doilea motiv de

nelegalitate invocat, vizează aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de art.

224 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, și ale Legii nr. 31/1990 privind alegerea

secretarului de ședință al A.G.E.A., neprecizarea în conținutul hotărârii

atacate a aporturilor care au fost aduse în schimbul acțiunilor și neelucidarea

situației acțiunilor rămase nesubscrise.

Aceste critici nu au fost

formulate și în apel.

Așa cum rezultă din

considerentele deciziei instanța a apreciat corespunzător că Hotărârea A.G.E.A.

nr. 2 din 26 noiembrie 2004 s-a luat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de

Legea nr. 297/2004 și 31/1990.

Astfel, se constată că

pârâta intimată în cadrul A.G.E.A., așa cum rezultă din procesul verbal de

ședință din data de 26 noiembrie 2004 a rezolvat situația acțiunilor subscrise

și noua structură a acționariatului, punct ce a figurat pe ordinea de z,

închiderea subscrierii de acțiuni fiind efectuată de acționari conform

Hotărârii A.G.E.A. din data de 30 august 2004.

Urmare acestei situații

transmise de C.N.V.M., la 12 aprilie 2005, s-a emis certificatul de

înregistrare a valorilor mobiliare sub nr. 2672, ce cuprinde modificarea

capitalului social, precum și noua structură a acționariatului, realizându-se

și menținerea că majorarea s-a realizat pe piața de capital de către SC R. SA

București, luându-se act de structura acționariatului.

În privința alegerii

secretarului de ședință, s-a apreciat că desemnarea s-a făcut cu un procent de

82,27 % respectându-se normele legale privind ținerea unor astfel de hotărâri.

În mod corespunzător s-a

apreciat că între cele două Hotărâri A.G.E.A. din 30 august 2004 și 26

noiembrie 2004 există o legătură, cea de a doua respectând decizia luată

anterior privind majorarea de capital social, când s-a dat posibilitatea ca

fiecare acționar să mai achiziționeze două acțiuni la una deținută, iar

majorarea să se realizeze prin aport în numerar.

Neoferirea de acțiuni spre

subscrierea publicului nu este o condiție imperativă impusă de art. 216 din

Legea nr. 31/1990, fiecare societate putând aprecia sub acest aspect.

Așa fiind, recurenta

reclamantă a invocat nefondat și acest motiv de nelegalitate.

Pentru aceste considerente,

în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov împotriva deciziei nr. 331 din 8 decembrie 2005

a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă fluvială contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-31
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3406/2007
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 74/ COM din 22 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins apelul declarat de reclamanta B.I.L. prin mandatar
ÎCCJ 2007-02-28
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 918/2007
timbrat pârâta SC V. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, prin reluarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că decizia atacată se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. ci
ÎCCJ 2006-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2006
, admiterea respectivului recurs, modificarea încheierii din 22 decembrie 2005 atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecării apelului. În susținerea recursului său, fiecare recurentă în parte arată, în esență, că instanța de ape
ÎCCJ 2005-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4849/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6356/ COM din Camera de Consiliu din data de 13 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța secția comercială, s-a admis acțiu
ÎCCJ 2005-10-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4550/2005
a de zi, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 106.000 lei, cu cheltuieli de judecată aferente. Împotriva hotărârii primei instanțe au formulat apel atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de
Sursă