ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2431/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința 2316/ COM din 04 august 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanta S.I.F. T. prin care a solicitat în contradictoriu cu SC L. SA Năvodari, anularea Hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 26 noiembrie 2004. Instanța a reținut că, pârâta a respectat dispozițiile cuprinse în art. 224 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, ca de altfel și cerințele art. 129 și art. 216 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, astfel încât, nu sunt motive pentru a se dispune anularea Hotărârii A.G.E.A. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a promovat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând: - judecarea cauzei în ședință publică.

- reținerea greșită a stării de fapt, situație ce a condus la concluzia greșită că Hotărârea A.G.E.A. s-a luat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 224 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 precum și a dispozițiilor prevăzute de art. 129, art. 204, art. 207, art. 211 și art. 216 din Legea 31/1990. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia civilă nr. 331/ COM pronunțată la 8 decembrie 2005, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat. Instanța a reținut că prevederea din art. 132 alin. (9) al Legii nr. 31/1990, poate atrage sancțiunea înscrisă în art. 105 alin. (1) C. proc. civ., numai dacă prin încălcarea sa, s-a produs părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului procedural, ori în speță, apelanta reclamantă nu a produs o astfel de dovadă, astfel că hotărârea primei instanțe nu este lovită de nulitate.

S-a apreciat de către instanța de apel că, în cauză s-a făcut dovada că intimata pârâtă a comunicat către C.N.V.M. convocatorul A.G.E.A. în care s-a menționat pe ordinea de zi, obiectivul privind închiderea subscrierii de acțiuni, efectuată de acționari conform Hotărârii A.G.E.A. din data de 30 august 2004. S-a constatat și reținerea corectă a primei instanțe în ceea ce privește respectarea cerințelor legale referitoare la numărul de acțiuni subscrise și noua structură a acționariatului, care de altfel a fost definitivată chiar în cadrul A.G.E.A., astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință din data de 26 noiembrie 2004. După ținerea A.G.E.A.

din 26 noiembrie 2004 s-a transmis de către C.N.V.M., raportul curent și documentele care au stat la baza modificării actului constitutiv al societății, fapt justificat și de emiterea certificatului de înregistrare a valorilor imobiliare la 12 aprilie 2005 sub nr. 2672. Instanța de apel a respins, pentru aceste considerente, criticile aduse sentinței privind încălcarea dispozițiilor cuprinse în Legea 297/2004. Cu privire la criticile privind încălcarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990, instanța le-a respins ca nefondate reținând: - calitatea secretarului și numirea acestuia cu prilejul ținerii A.G.E.A., nu sunt afectate de nulitate. - în privința aporturilor ce au fost aduse în schimbul acțiunilor, A.G.E.A.

din 20 noiembrie 2004, nu a făcut altceva decât să respecte hotărârea din 30 august 2004, prin care s-a aprobat majorarea capitalului social, astfel că ținerea hotărârii a cărei anulare s-a solicitat, a fost făcută cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 216 din Legea nr. 31/1990. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, invocând motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Primul motiv vizează nelegalitatea determinată de încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990, în sensul că soluționarea cauzei la fond s-a făcut în ședință publică și nu în camera de consiliu, iar instanța de apel a confirmat greșit această soluție.

În mod corect instanța de apel, a dat o justă apreciere dispozițiilor procedurale vizând judecarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, recurenta apelantă, așa cum rezultă din lucrările cauzei, nu a invocat neregularitatea judecării cauzei, înainte de a pune concluzii în fond, iar în apel nu a făcut dovada vătămării prin încălcarea produsă, astfel că, în mod corespunzător s-a statuat neafectarea hotărârii primei instanțe de nulitatea invocată. Așa fiind, critica este nefondată. Cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat, vizează aplicarea greșită a dispozițiilor prevăzute de art. 224 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, și ale Legii nr. 31/1990 privind alegerea secretarului de ședință al A.G.E.A., neprecizarea în conținutul hotărârii atacate a aporturilor care au fost aduse în schimbul acțiunilor și neelucidarea situației acțiunilor rămase nesubscrise.

Aceste critici nu au fost formulate și în apel. Așa cum rezultă din considerentele deciziei instanța a apreciat corespunzător că Hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 26 noiembrie 2004 s-a luat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 297/2004 și 31/1990. Astfel, se constată că pârâta intimată în cadrul A.G.E.A., așa cum rezultă din procesul verbal de ședință din data de 26 noiembrie 2004 a rezolvat situația acțiunilor subscrise și noua structură a acționariatului, punct ce a figurat pe ordinea de z, închiderea subscrierii de acțiuni fiind efectuată de acționari conform Hotărârii A.G.E.A.

din data de 30 august 2004. Urmare acestei situații transmise de C.N.V.M., la 12 aprilie 2005, s-a emis certificatul de înregistrare a valorilor mobiliare sub nr. 2672, ce cuprinde modificarea capitalului social, precum și noua structură a acționariatului, realizându-se și menținerea că majorarea s-a realizat pe piața de capital de către SC R. SA București, luându-se act de structura acționariatului. În privința alegerii secretarului de ședință, s-a apreciat că desemnarea s-a făcut cu un procent de 82,27 % respectându-se normele legale privind ținerea unor astfel de hotărâri. În mod corespunzător s-a apreciat că între cele două Hotărâri A.G.E.A. din 30 august 2004 și 26 noiembrie 2004 există o legătură, cea de a doua respectând decizia luată anterior privind majorarea de capital social, când s-a dat posibilitatea ca fiecare acționar să mai achiziționeze două acțiuni la una deținută, iar majorarea să se realizeze prin aport în numerar.

Neoferirea de acțiuni spre subscrierea publicului nu este o condiție imperativă impusă de art. 216 din Legea nr. 31/1990, fiecare societate putând aprecia sub acest aspect. Așa fiind, recurenta reclamantă a invocat nefondat și acest motiv de nelegalitate. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. SA Brașov împotriva deciziei nr. 331 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă fluvială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2006.