ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 449/2007

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 4280 din 18 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.I.L. în contradictor cu pârâta SC C. SA având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. ale societății pârâte nr. 1, 2, 4 și 5 din 22 aprilie 2005, ca nefondată. În motivarea sentinței se reține că deși reclamanta nu concretizează în ce constă nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, din examinarea convocatorului rezultă că problemele asupra cărora adunarea a hotărât au fost reflectate în convocator într-un mod care să asigure o corectă informare cu privire la ordinea de zi iar diferența față de textul convocatorului a hotărârii nr. 4/2005 cu privire la atribuțiile administratorului nu reprezintă decât o explicitare în concret a modului în care se va realiza această atribuție.

Cum nu s-a dovedit nici încălcarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, propunerea de modificare fiind transmisă atât pieții reglementate cât și C.N.V.M. care a și emis decizia nr. 920/30 martie 2005 și nici încălcarea dreptului de informare, reclamanta intrând în posesia documentelor supuse aprobării la data de 18 aprilie 2005, fiind respectate și dispozițiile art. 207 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 319 din 2 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă. Critica cu privire la încălcarea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 a fost înlăturată cu motivarea că instanța de fond a judecat în camera de consiliu dovadă în acest sens fiind încheierile premergătoare și încheierea de amânare a pronunțării, faptul că în practicaua sentinței s-a precizat sintagma „ședință publică” este rezultatul unei erori materiale.

Celelalte critici formulate de apelantă au fost și ele înlăturate față de constatarea că instanța de fond a apreciat corect probatoriul administrat în cauză, în textul convocatorului fiind prevăzute chestiunile adoptate prin hotărârile contestate, propunerea de modificare fiind comunicată atât pieței reglementate cât și C.N.V.M. iar reclamantei i s-au pus la dispoziție documentele vizând problemele de pe ordinea de zi. În contra deciziei menționate, reclamanta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile formulate, recurenta arată că: - decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate întrucât judecata s-a făcut în camera de consiliu deși prevederea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 se referă la judecata în fond, de aceeași nulitate fiind lovită și sentința instanței de fond; - instanța de apel nu a răspuns motivat la criticile privind caracterul incomplet al convocatorului și nici la criticile privind nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 184 din Legea nr. 31/1990 ca de altfel nici la criticile privind reducerea capitalului social și răscumpărarea propriilor acțiuni. Intimata SC C. SA București a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei atacate, criticile recurentei fiind lipsite de suport probator.

La instanța de fond, judecata s-a făcut în camera de consiliu, consemnarea din practica fiind o eroare materială iar reclamanta nefiind prejudiciată în nici un fel. Convocatorul respectă prevederile legale iar dreptul la informare al recurentei a fost respectat în speță fiind aplicabil art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, intimata fiind o societate deschisă iar nu art. 184 din legea societăților comerciale reclamanta achiziționând întregul dosar pe 18 aprilie 2005 contra cost. Cu privire la critica nemotivării reducerii capitalului social intimata arată că este neîntemeiată, neproducând motivarea sentinței tribunalului. Recursul nu este fondat. 1. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Se constată că nerespectarea alin. (9) art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale modificată și care prevede că cererea de anulare a hotărârilor generale se va judeca în camera de consiliu nu este sancționată expres cu nulitatea. În atare situație este incidentă prima ipoteză a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și, drept urmare, vătămarea nefiind prezumată, ea trebuie dovedită. Or, recurenta nu numai că nu a făcut dovezi în acest sens, dar nici nu a invocat vreo vătămare pricinuită de nerespectarea prevederilor art. 132(9) din Legea societăților comerciale.

2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în nemotivarea respingerii criticilor formulate în apel. La instanța de fond acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca nefondată, sentința fiind motivată pe fiecare cauză de anulare a hotărârilor adunării generale invocate de aceasta. Verificând criticile formulate împotriva acestei hotărâri și care se identifică cu susținerile din acțiune, instanța de apel a confirmat nu numai soluția dar și motivarea, răspunzând punctual la fiecare din ele, apelul fiind, prin urmare, respins ca nefondat, situație în care nu se poate susține că prin decizia atacată nu s-a răspuns la criticile formulate. 3. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Din examinarea hotărârilor criticate se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 cu privire la cuprinsul convocatorului, toate problemele supuse adoptării prin hotărâri ale adunării generale fiind menționate de acesta ca de altfel și precizarea că dosarul cu documente poate fi consultat de acționari începând cu data de 15 aprilie 2005 la sediul serviciului acționariat. Societatea intimată fiind o societate deschisă i se aplică în primul rând legea pieței de capital și, drept urmare respectarea termenului de valorificare a dreptului la informare se apreciază din perspectiva art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 iar nu a art. 184 din Legea nr. 31/1990 a cărui finalitate, de altfel a fost respectată, recurentul achiziționând în timp util dosarul cu documente.

4. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca legală și temeinică decizia atacată. În baza art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 319 din 2 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă recurenta să plătească intimatei SC C. SA București SA București 800 lei RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2007.