ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 449/2007

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4280 din 18

octombrie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea formulată de reclamanta B.I.L. în contradictor cu pârâta SC C. SA

având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. ale societății pârâte nr. 1, 2, 4

și 5 din 22 aprilie 2005, ca nefondată.

În motivarea sentinței se reține că

deși reclamanta nu concretizează în ce constă nerespectarea dispozițiilor art. 117

alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, din examinarea convocatorului rezultă

că problemele asupra cărora adunarea a hotărât au fost reflectate în convocator

într-un mod care să asigure o corectă informare cu privire la ordinea de zi iar

diferența față de textul convocatorului a hotărârii nr. 4/2005 cu privire la

atribuțiile administratorului nu reprezintă decât o explicitare în concret a

modului în care se va realiza această atribuție.

Cum nu s-a dovedit nici încălcarea

prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, propunerea de modificare

fiind transmisă atât pieții reglementate cât și C.N.V.M. care a și emis decizia

nr. 920/30 martie 2005 și nici încălcarea dreptului de informare, reclamanta

intrând în posesia documentelor supuse aprobării la data de 18 aprilie 2005,

fiind respectate și dispozițiile art. 207 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990,

acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 319 din 2 iulie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantă.

Critica cu privire la încălcarea art.

132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 a fost înlăturată cu motivarea că instanța

de fond a judecat în camera de consiliu dovadă în acest sens fiind încheierile

premergătoare și încheierea de amânare a pronunțării, faptul că în practicaua

sentinței s-a precizat sintagma „ședință publică” este rezultatul unei erori

materiale.

Celelalte critici formulate de

apelantă au fost și ele înlăturate față de constatarea că instanța de fond a

apreciat corect probatoriul administrat în cauză, în textul convocatorului

fiind prevăzute chestiunile adoptate prin hotărârile contestate, propunerea de

modificare fiind comunicată atât pieței reglementate cât și C.N.V.M. iar

reclamantei i s-au pus la dispoziție documentele vizând problemele de pe

ordinea de zi.

În contra deciziei menționate,

reclamanta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și

9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile formulate,

recurenta arată că:

- decizia pronunțată în apel este

lovită de nulitate întrucât judecata s-a făcut în camera de consiliu deși

prevederea art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 se referă la judecata în

fond, de aceeași nulitate fiind lovită și sentința instanței de fond;

- instanța de apel nu a răspuns

motivat la criticile privind caracterul incomplet al convocatorului și nici la

criticile privind nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 184 din

Legea nr. 31/1990 ca de altfel nici la criticile privind reducerea capitalului

social și răscumpărarea propriilor acțiuni.

Intimata SC C. SA București a depus

întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

ca legală a deciziei atacate, criticile recurentei fiind lipsite de suport

probator.

La instanța de fond, judecata s-a

făcut în camera de consiliu, consemnarea din practica fiind o eroare materială

iar reclamanta nefiind prejudiciată în nici un fel.

Convocatorul respectă prevederile

legale iar dreptul la informare al recurentei a fost respectat în speță fiind

aplicabil art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, intimata fiind o societate

deschisă iar nu art. 184 din legea societăților comerciale reclamanta

achiziționând întregul dosar pe 18 aprilie 2005 contra cost.

Cu privire la critica nemotivării

reducerii capitalului social intimata arată că este neîntemeiată, neproducând

motivarea sentinței tribunalului.

Recursul nu este fondat.

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., când prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Se constată că nerespectarea alin. (9)

art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale modificată și

care prevede că cererea de anulare a hotărârilor generale se va judeca în

camera de consiliu nu este sancționată expres cu nulitatea.

În atare situație este incidentă prima

ipoteză a art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și, drept urmare, vătămarea nefiind

prezumată, ea trebuie dovedită.

Or, recurenta nu numai că nu a făcut

dovezi în acest sens, dar nici nu a invocat vreo vătămare pricinuită de

nerespectarea prevederilor art. 132(9) din Legea societăților comerciale.

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., constând în nemotivarea respingerii criticilor

formulate în apel.

La instanța de fond acțiunea

formulată de reclamantă a fost respinsă ca nefondată, sentința fiind motivată

pe fiecare cauză de anulare a hotărârilor adunării generale invocate de

aceasta.

Verificând criticile formulate

împotriva acestei hotărâri și care se identifică cu susținerile din acțiune,

instanța de apel a confirmat nu numai soluția dar și motivarea, răspunzând

punctual la fiecare din ele, apelul fiind, prin urmare, respins ca nefondat,

situație în care nu se poate susține că prin decizia atacată nu s-a răspuns la

criticile formulate.

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Din examinarea hotărârilor criticate

se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 117 alin.

(7) și (8) din Legea nr. 31/1990 cu privire la cuprinsul convocatorului, toate

problemele supuse adoptării prin hotărâri ale adunării generale fiind

menționate de acesta ca de altfel și precizarea că dosarul cu documente poate

fi consultat de acționari începând cu data de 15 aprilie 2005 la sediul

serviciului acționariat.

Societatea intimată fiind o

societate deschisă i se aplică în primul rând legea pieței de capital și, drept

urmare respectarea termenului de valorificare a dreptului la informare se

apreciază din perspectiva art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 iar nu a art.

184 din Legea nr. 31/1990 a cărui finalitate, de altfel a fost respectată,

recurentul achiziționând în timp util dosarul cu documente.

Casație și Justiție, va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând ca

legală și temeinică decizia atacată.

În baza art. 274 C. proc. civ., va

obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.I.L. Nicosia împotriva deciziei nr. 319 din 2

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă recurenta să

plătească intimatei SC C. SA București SA București 800 lei RON cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 ianuarie 2007.