ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1522/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința comercială nr. 3619 din 14

septembrie 2005 Tribunalul București, secția a Vi-a comercială, a admis

excepția lipsei calității procesuale a reclamantului R.M. și a respins acțiunea

formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC F.I.S.E.E.S. SA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

a reținut că reclamantul nu justifică un interes legitim și personal în

anularea

hotărârii A.G.A. nr. 4 din 12 mai

2005 luată de pârâta, deoarece finalitatea

procesului nu conduce la

apărarea unui drept personal al acestuia.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

Apelantul a susținut că în mod greșit

instanța de fond a considerat greșit că reclamantul nu prezintă interes legitim

în promovarea acțiunii, pentru că a omis să cerceteze dacă acesta a fost

schimbat legal din funcție.

Apelantul a invocat faptul că nu a contestat

dreptul acționarului

unic de a-1 schimba din

funcție ci măsura luată sub aspectul nelegalității

acesteia.

Prin întâmpinare,

pârâta intimată a solicitat respingerea apelului ca

nefondat, susținând că prin cererea de anulare a

hotărârii A.G.A. atacate, reclamantul a urmărit lipsirea de efecte juridice a

unei decizii a cărei adoptare nu privește drepturile sale legitime.

Analizând legalitatea sentinței, prin prisma

criticii formulate de apelant, CURTEA, prin decizia comercială nr. 368 din 19

iunie 2006, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel,

confirmând hotărârea primei instanțe și în ceea ce

privește considerentele acesteia, a statuat că

cererea de chemare în judecată a fost promovată pentru apărarea interesului

personal al reclamantului și nu interesul social, așa cum prevede art. 132 alin.

(3) din Legea nr. 31/1990, iar în raport de alin. (4) din același act normativ,

legiuitorul nu conferă dreptul administratorilor să exercite

acțiunea în anularea hotărârii A.G.A. atunci când

acesta privește revocarea

lor din funcție.

Dacă revocarea are loc

fără justă cauză, administratorul poate cere

daune interese nu și reintegrarea în funcție.

Din acest motiv, legiuitorul nu a dat

administratorului calea de a introduce acțiune în anularea unei hotărâri a

adunării generale a acționarilor, prin care a fost revocat din funcție.

S-a apreciat astfel, că aceste prevederi

legale au fost corect reținute și, aplicate de instanța de fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

introdus recurs reclamantul invocând nelegalitatea acesteia, în raport de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că hotărârea este lipsită

de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, de  îndată ce

instanța nu a reținut motivele de nulitate absolută a A.G.A. nr. 4 din 12 mai

2005 constând în frauda la lege determinată de faptul că:

- încălcarea art. 15 din statutul societății,

în raport de care nu se dă în competența A.G.A., posibilitatea anulării unei

alte hotărâri a acționarilor;

- încălcarea dispozițiilor art. 132 din Legea

nr. 31/1990;

- mandatul de revocare din funcție s-a pus în

executare înainte de publicarea în M. Of.

- au fost încălcate

dispozițiile art. 16 alin. (3) din statut referitoare la

termenul de convocare a A.G.A.;

- dreptul de a ataca hotărârea A.G.A. pentru

motive de nulitate absolută este un drept legitim izvorât din lege, astfel că

în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active.

Recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În raport de rezolvarea dată litigiului, prin

respingerea cererii de chemare în judecată, pe excepția lipsei calității

procesuale active, urmează a se analiza doar critica ce vizează nelegalitatea

deciziei, prin prisma statuării și în calea de atac a apelului, că reclamantul

nu are calitate procesuală activă, care să-i confere dreptul de a solicita

anularea A.G.A., prin care a fost revocat din funcția de director.

Celelalte critici, puteau fi analizate în

situația în care cauza era soluționată pe fond.

Așa fiind, analizând motivul de recurs, ce

vizează cadrul procesual în care a fost soluționată cauza, în raport de

cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se reține că decizia

instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 132 din

Legea nr. 31/1990.

Reținând justificat

aplicabilitatea textului legal, Curtea a reținut că

acțiunea în anularea A.G.A. nu a avut ca temei un

interes social, al acționarilor societății, ci interesul personal al

recurentului reclamant,

care urmărea

indirect lipsirea de efecte a măsurii de revocare din funcție.

Or, prin art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990,

s-a înlăturat expres posibilitatea administratorilor să exercite acțiuni în

anularea hotărârii A.G.A., când prin aceasta s-a dispus revocarea lor din

funcție, textul fiind imperativ și având menirea să ilustreze principiul

potrivit căruia revocabilitatea mandatului, implicit a funcției de

administrator, derivă din natura acestora.

Această revocabilitate, este instrumentul pe

care îl au acționarii și de care pot uzita, chiar și independent de stabilirea

vreunei culpe în sarcina administratorului, atunci când aceștia și-au pierdut

încrederea în actul de administrare.

De aceea revocarea administratorului dispusă

prin hotărâre A.G.A., nu poate fi cenzurată printr-o acțiune în anulare,

introdusă de administrator, așa cum corect au reținut ambele instanțe.

Așa fiind, în mod legal acțiunea recurentului

reclamant a fost respinsă prin admiterea excepției lipsei calității procesuale

active, ridicată de intimata pârâtă.

Pe cale de consecință în baza art. 312 C.

proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul R.M.

împotriva deciziei comerciale nr. 368 din

19 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

aprilie 2007.