ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1522/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3619 din 14 septembrie 2005 Tribunalul București, secția a Vi-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantului R.M. și a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC F.I.S.E.E.S. SA. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul nu justifică un interes legitim și personal în anularea hotărârii A.G.A. nr. 4 din 12 mai 2005 luată de pârâta, deoarece finalitatea procesului nu conduce la apărarea unui drept personal al acestuia. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

Apelantul a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat greșit că reclamantul nu prezintă interes legitim în promovarea acțiunii, pentru că a omis să cerceteze dacă acesta a fost schimbat legal din funcție. Apelantul a invocat faptul că nu a contestat dreptul acționarului unic de a-1 schimba din funcție ci măsura luată sub aspectul nelegalității acesteia. Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că prin cererea de anulare a hotărârii A.G.A. atacate, reclamantul a urmărit lipsirea de efecte juridice a unei decizii a cărei adoptare nu privește drepturile sale legitime. Analizând legalitatea sentinței, prin prisma criticii formulate de apelant, CURTEA, prin decizia comercială nr. 368 din 19 iunie 2006, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel, confirmând hotărârea primei instanțe și în ceea ce privește considerentele acesteia, a statuat că cererea de chemare în judecată a fost promovată pentru apărarea interesului personal al reclamantului și nu interesul social, așa cum prevede art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, iar în raport de alin. (4) din același act normativ, legiuitorul nu conferă dreptul administratorilor să exercite acțiunea în anularea hotărârii A.G.A. atunci când acesta privește revocarea lor din funcție. Dacă revocarea are loc fără justă cauză, administratorul poate cere daune interese nu și reintegrarea în funcție. Din acest motiv, legiuitorul nu a dat administratorului calea de a introduce acțiune în anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor, prin care a fost revocat din funcție.

S-a apreciat astfel, că aceste prevederi legale au fost corect reținute și, aplicate de instanța de fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a introdus recurs reclamantul invocând nelegalitatea acesteia, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, de îndată ce instanța nu a reținut motivele de nulitate absolută a A.G.A. nr. 4 din 12 mai 2005 constând în frauda la lege determinată de faptul că: - încălcarea art. 15 din statutul societății, în raport de care nu se dă în competența A.G.A., posibilitatea anulării unei alte hotărâri a acționarilor; - încălcarea dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990; - mandatul de revocare din funcție s-a pus în executare înainte de publicarea în M. Of.

- au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (3) din statut referitoare la termenul de convocare a A.G.A.; - dreptul de a ataca hotărârea A.G.A. pentru motive de nulitate absolută este un drept legitim izvorât din lege, astfel că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În raport de rezolvarea dată litigiului, prin respingerea cererii de chemare în judecată, pe excepția lipsei calității procesuale active, urmează a se analiza doar critica ce vizează nelegalitatea deciziei, prin prisma statuării și în calea de atac a apelului, că reclamantul nu are calitate procesuală activă, care să-i confere dreptul de a solicita anularea A.G.A., prin care a fost revocat din funcția de director.

Celelalte critici, puteau fi analizate în situația în care cauza era soluționată pe fond. Așa fiind, analizând motivul de recurs, ce vizează cadrul procesual în care a fost soluționată cauza, în raport de cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se reține că decizia instanței de apel a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990. Reținând justificat aplicabilitatea textului legal, Curtea a reținut că acțiunea în anularea A.G.A. nu a avut ca temei un interes social, al acționarilor societății, ci interesul personal al recurentului reclamant, care urmărea indirect lipsirea de efecte a măsurii de revocare din funcție.

Or, prin art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, s-a înlăturat expres posibilitatea administratorilor să exercite acțiuni în anularea hotărârii A.G.A., când prin aceasta s-a dispus revocarea lor din funcție, textul fiind imperativ și având menirea să ilustreze principiul potrivit căruia revocabilitatea mandatului, implicit a funcției de administrator, derivă din natura acestora. Această revocabilitate, este instrumentul pe care îl au acționarii și de care pot uzita, chiar și independent de stabilirea vreunei culpe în sarcina administratorului, atunci când aceștia și-au pierdut încrederea în actul de administrare. De aceea revocarea administratorului dispusă prin hotărâre A.G.A., nu poate fi cenzurată printr-o acțiune în anulare, introdusă de administrator, așa cum corect au reținut ambele instanțe.

Așa fiind, în mod legal acțiunea recurentului reclamant a fost respinsă prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, ridicată de intimata pârâtă. Pe cale de consecință în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.M. împotriva deciziei comerciale nr. 368 din 19 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.